Comments (0)

By A.Faith, 8 - April - 2008 21:28

Vă mai aduceţi aminte tipa aia virgină de 20 şi nu ştiu câţi ani care, stătea cu tipul ăla de doi ani şi vruia să şi-o pună cu altul? Am scris aici. Nu ştiu câţi dintre voi urmăriţi discuţia aia, însă eu o fac, în scopul de a mă amuza din când în când. Se pare că într-atâtea replici acide, în care respectiva a fost criticată în fel şi chip, a existat cineva care i-a dat şi-un sfat în adevăratul sens al cuvântului. Poate şi datorită faptului că s-a aflat în situaţia respectivă sau poate pentru că are talentul de a scrie frumos. Nu ştiu ce să zic, rămâne de văzut. Continue reading 'Interesant!'»

Comments (3)

By A.Faith, 25 - March - 2008 17:10

Vruiam de ceva vreme să scriu despre asta, mai ales după ce am citit şi de problema lui zoso, în care se plângea de faptul că este nevoit să facă compromisuri atunci când vine vorba de hosting, neavând suficiente cunoştiinţe cât să ţină în frâu un server dedicat, dar nici să meargă pe mâna altora nu doreşte, pentru că ştim cu toţii cum e să depinzi de cineva. Aş putea spune că există un drum pe care bloggerul îl parcurge, de la anonimat la blogger de succes (sau nu)? Cred că da. Şi dacă nu mă înşel, acest drum ar cuprinde următoarele etape:

1. persoană total paralelă cu tehnologia, dornică să-şi exprime gândurile online (cum va fi deţinătorul unui blog pe care îl voi lansa în curând)
2. persoană interesată să afle “cu ce se mănâncă una alta”. aflat în această postură, bloggerul ar face bine să pună mâna serios să citească despre tot ce nu înţelege : www, seo, hosting, html, css, php, mysql şi altele.
3. persoană cu cunoştiinţe medii în domeniul internetului (şi nu numai). aici cred că se încadrează majoritatea bloggerilor români. fiecare ştie câte ceva, e bun la ceva, dar nu la tot. unii se descurcă foarte bine în photoshop şi la design în general, de unde putem trage concluzia că imaginea blogului va fi una foarte îngrijită din punct de vedere estetic. alţii poate au înclinaţii spre ce e “sub capotă” şi blogul lor seamănă foarte bine cu un WIKI. Formatul diferă însă. un exemplu românesc bun, poate fi peugen.net sau tutoriale-photoshop.blogspot.com .
4. geek sau genul de persoană care e în stare să-ţi explice cam tot ce e legat de un anumit subiect din online (şi nu numai – bineînţeles, care are legătură cu tehnologia în general). Aş putea să dau exemplu blogul lui Dan, care în opinia mea cuprinde toate elementele unui blog mare, al unei persoane capabile să ţină sus un astfel de blog.

Pe zoso nu ştiu unde să-l încadrez, deoarece nu îl urmăresc zi de zi. Sincer, am citit câteva însemnări de curând, mai mult din curiozitate (SlimR e de vină) şi voi mai intra. Cât de des, depinde doar de timpul liber. Revenind totuşi la discuţia iniţială, cea despre bloggerul pus în situaţia să înveţe cât mai multe pentru a putea ţine pasul cu restul blogosferei (şi nu numai), aş avea de dat un sfat celor care doresc să facă blogging (aşa cum trebuie, nu doar pentru că e la modă): dacă vă apucaţi, să o faceţi cu cap! Nu trântiţi un WP pe un hosting ales la întâmplare şi apoi repede în WP-Admin să scrieţi conţinut. Faceţi căcatul praf în felul ăsta, pentru că dacă aveţi norocul să atrageţi o comunitate în jurul acelui blog, va fi din cale afară de greu să corectaţi greşeli făcute la început. Şi ca să nu fiu atât de generalist, să dau câteva exemple concrete:

1. folosiţi tema cu care vine wordpress-ul. să zicem că-i schimbi culorile, dar din start ai pierdut vizitatori care intră şi ies, pentru că le e frică să nu piardă vremea aiurea cu “yet another blog”
2. ca să le atragi atenţia, foloseşti imagini. dacă foloseşti wp-ul fără nicio modificare, mai mult ca sigur de fiecare dată când vei folosi imagini în însemnările tale, vei omite folosirea alt-title-urilor. să vezi belele când vei schimba tema şi o vei vrea validă . să mai spun şi de problemele cu indexarea?
3. nu pui tag-uri, că n-are rost. dar ce te vei face când vei vedea că ai o groază de conţinut şi că totuşi, cititorii fideli se rezumă la prima pagină? cam greu să-i menţii pe blog.

Şi dacă mai stau să mă gândesc, mai pot găsi şi alte “greşeli” de genul ăsta, pe care de obicei le fac bloggerii cu potenţial la început.

Ce e totuşi de reţinut? Nu, nu că vreau eu să mă dau cunoscător şi rotund acum, că am x luni de când am blogul. Nici faptul că dau eu sfaturi. Ar trebui de reţinut faptul că un blog, în adevăratul sens al cuvântului, nu înseamnă doar o pagină pe care scrii. Dacă faci asta, mai bine cere ajutorul cuiva, pentru că vei avea de pierdut. Asta cu siguranţă n-o să-ţi dai seama acum, ci mai târziu când vei fi apreciat pentru ceva făcut de muuuult. Şi-o să-ţi bagi unghia în gât .

Aşadar, dacă ţi se pare că nu te descurci cu tot ce ţine de blogging – partea tehnică, iar timpul nu prea îţi permite să te apuci să citeşti WordPress for dummies, mai ai o şansă : blogoree.ro are o comunitate destul de mare în jurul său care te poate ajuta atunci când ai probleme/nelămuriri. Da, e unu’ acolo, tâmpit, nebun, care se ia de tine din orice, ăl mai al dracu’ dintre toţi, da’ dacă ştii cum să-l iei, vei vedea că e de treabă şi că te ajută!

Închei cu un umil sfat pentru toţi cei care binevoiesc să-l asculte : dacă tot vă apucaţi de blogging, n-o faceţi doar pentru a scrie fără cap. dacă există potenţial, n-are rost să-l irosiţi pentru că v-a fost lene să faceţi treaba cum trebuie

Comments (2)

By A.Faith, 20 - March - 2008 17:40

Nu întotdeauna am luat în seamă sfaturile diverşilor. Şi profesorii intră în categoria “diverşi”. Acum o săptămână (dacă stau bine să mă gândesc, exact o săptămână a trecut de atunci) un stimabil profesor, faţă de care am un respect deosebit, mi-a atras atenţia faţă de o ieşire mai ciudată a mea, faţă de o altă profă. Pe scurt, i-am răspuns în doi peri şi i-am cam dat peste bot cu nişte faze, care nu au convenit. Într-adevăr, dacă stau acum şi analizez la rece, trebuia să mă doară în cur şi să nu-mi fac stres din cauza asta, dar a trecut. Şi care a fost sfatul? Păi suna cam aşa : “dacă simţi că te roade în suflet să spui ceva şi chiar simţi că nu mai poţi şi ai impresia că explodezi, Continue reading 'Numără…'»

Comments (6)

By A.Faith, 1 - March - 2008 15:44

Probabil aţi fost puşi şi voi în această situaţie. Ei bine, cum refuzi un cadou nedorit? Conform codului bunelor maniere, nu e frumos să-l refuzi, cu excepţia acelor cadouri menite să pună presiune pe dumneavoastră sau să vă convingă să treceţi peste anumite principii ori să încălcaţi anumite reguli (pe româneşte, şpagă). Cum ajunge un cadou menit să te bucure un cadou nedorit? În opinia mea, asta se întâmplă atunci când cel care ţi-l oferă nu te cunoaşte suficient de bine. Sunt şi cazuri în care respectivul are un simţ al umorului deviant de «bine» dezvoltat şi atunci în spirit «de glumă» îţi oferă în dar cele mai tâmpite lucruri posibile.

De la prezervative la sticle de băutură pe care se aşteaptă să le bea împreună cu tine, la cadouri morbide precum coroane pe care scrie la mulţi ani, buchete de flori cu 2 fire sau mai ştiu eu ce alte prostii de genul ăsta. Există şi dinăştia, credeţi-mă pe cuvânt când vă spun. Nu de alta, dar am fost pus de câteva ori în situaţia de a sta la aceiaşi masă cu ei şi când am văzut ce le debitează mintea :doh: , m-am retras. Continue reading 'Cum să refuzi un cadou nedorit?'»

Comments (3)

By A.Faith, 15 - February - 2008 22:06

Pornind de la ideea că «pe cine nu laşi să moară, nu te laşi să trăieşti» în rândurile ce urmează voi încerca să fac educaţie cuiva care acum câteva zeci de ani bune, n-a primit sfaturile pe care orice copil le primeşte de la părinţi, iar acum îmi face mie zile fripte. N-o să dau nume, prefer să rămână totul anonim, pentru că probabil fiecare dintre voi ştie cum e să depinzi de cineva pe care chiar nu îl înghiţi deloc. Taci, îl înjuri în gând şi mergi mai departe.

Cum spune şi titlul articolului, nu încerca să faci un bine gratuit, pentru că sigur nu scapi nepedepsit. Adică, în loc de clasicul «mulţumesc» să fi chiar criticat sau să ţi se reproşeze diverse. Spre exemplu, eşti rugat să pui la punct un server de Linux. De la 0. Eh, imaginaţivă cum ar fi să vă întrebe cineva de fiecare dată când apeşi o tastă «ce faci» şi apoi după ce-i răspunzi «păi?» , cu o voce care rezonează în mintea ta în acelaşi mod în care sună un acord tâmpit de vioară în mintea unui maestru. Ştiţi la ce mă refer, la acel scârţâit din cale afară de stresant care nu-ţi provoacă decât o stare de incomfort. Iar de fiecare dată când pe ecran apare ceva, să auzi : «ce-i aia?», «ce faci acuma?» şi tot felul de astfel de întrebări doar de dragul de a-ţi chinui şi ultimul neuron care nu se concentrează la ceea ce faci în secunda respectivă.

De ce nu l-am dat dracu? De ce nu i-am dat cu ălea în cap, să-l bag în pi*bip*da mămicuţei lui şi să-mi văd de treburile mele? Păi pentru că din păcate, depind de persoana respectivă din multe aspecte. Mdea, ştiu nici mie nu-mi convine, dar n-am ce face. Iar ca să vă faceţi o imagine mai amplă, din lista lui de caracteristici enumăr :

1. are mania de a întreba 15 chestii pe minut, în cel mai stresant mod cu putinţă
2. îi sare muştarul repede
3. nu ştie să-şi argumenteze punctul de vedere altfel decât : “e aşa cum spun eu”
4. dacă îl contrazici cu argumente solide şi îi demonstrezi că ai dreptate, s-ar putea să te trezeşti cu ceva în cap
5. el nu ţipă, el urlă cât îl ţin plămânii, având ca scop impunerea anumitor idei
6. el e buricul pământului
7. el are defecte, dar nu recunoaşte niciunul
8. el e întruchiparea perfecţiunii, face totul exact aşa cum ar trebui şi toată lumea ar trebui să facă la fel
9. el crede că muzica hip hop = manelele (pentru chestia asta am vrut să-i pun farfuria cu sarmale în cap… nici acum nu ştiu ce m-a oprit)
10. îşi doreşte ca prietenii lui să fie oameni la fel ca el. tocmai de-aia nu-l suferă nimeni decât atunci când au un interes

şi lista poate continua până la ziuă. Nu ştiu cum se face de-mi dă mie Dumnezeu numai dinăştia pe cap… oameni care dacă ar fi simpli cetăţeni n-ar primi din partea mea nici măcar un salut, nici măcar o privire. Scriu asta în ideea de a-mi nota undeva ce trebuie să fac eu când voi fi părinte şi ce-ar trebui să facă cei care în ziua de astăzi formează viitorul ţării.

Stimaţi români, nu vă împingeţi odraslele să asculte manele, nici măcar la chefuri. Nu încercaţi să le impuneţi propriile idei, mai degrabă încercaţi să le explicaţi de ce aşa şi nu invers. Nu în ultimul rând, acceptaţi ideea că nimeni nu s-a născut învăţat