Comments (2)

By A.Faith, 4 - January - 2010 8:00

Am avut ocazia în decembrie să experimentez un alt mod de viaţă. Fără televizor, fără zgomotul oraşului, fără aglomeraţia de la ora 16 de pe străzi şi fără oameni cu feţe triste. Cu toate astea, nu cred că m-aş putea adapta la un astfel de ritm cotidian. Şi totuşi, îmi lipseşte ceva din această “altă lume”: ideea că acolo nu trebuie să-ţi faci rezervare pentru a te întâlni cu cineva. E suficient să dai un telefon sau să-ţi mişti fundul de la birou la persoana în cauză la poartă. Fără drumuri de 30 de minute pe jos prin praf, făcând slalom printre maşini aglomerate, fără taxi, fără maşină, fără “ce facem, unde mergem?”. Destule comentarii. Vă las mai jos cu 4 poze panoramice, aşa cum îmi place mie să fac + restul de cadre care mi s-au părut mie interesante: Continue reading 'O altă lume'»

Comments (6)

By A.Faith, 20 - December - 2008 23:20

Aşa cum se obişnuieşte prin mai toate firmele care au avut un an bun, de sărbători se organizează o petrecere, unde se adună la o masă toţi angajaţii, începând cu directorii şi terminând cu portarii. Pentru mine, ca angajat nou, a fost oportunitatea perfectă de a cunoaşte oamenii cu care o să lucrez de-acum înainte. Referitor la aceste aspecte, o să puteţi citi mai multe pe blogul SN Deco, de îndată ce el o să fie sus.

Am plecat ca de obicei în grabă, somnoros şi enervat de vremea de-afară. Sâmbăta trecută a turnat cu găleata la Craiova şi a mai fost şi frig. Până aici, nimic neobişnuit, vreme de început de decembrie cu frig, precipitaţii şi rugăminţi de „dă doamne să ningă”. Pe drum spre Sibiu, am observat că spre deosebire de data trecută, vremea se îmbunătăţeşte şi se face frumos afară. Fără ploaie, fără zăpadă, fără nori, fără umezeală.

Am dormit puţin chinuit în tren, dar până la urmă m-am lăsat păgubaş, că la cât de comode sunt scaunele din Săgeata Albastră, mai bine stai treaz şi bagi cafea decât să te răstigneşti pe-acolo. Cu toate astea, am reuşit să fac vreo câteva poze drăguţe din tren: Continue reading 'Sibiu < -> Mediaş – Petrecerea de Crăciun'»

Comments (0)

By A.Faith, 24 - November - 2008 23:44

Când v-am spus eu că mie îmi place Ardealul, nu m-aţi crezut. Apăi acum am motive în plus să-mi placă zona asta a ţării, în special Sibiul.

Duminică am fost iar acolo, însă de data asta am fost cu trenul. Exact. Cu trenul pe Valea Oltului. Rapidul 804, de la Craiova direct până la Sibiu. Ca de obicei, nici urmă de priză 220V (pentru laptop), nici la clasa I şi nici la clasa a II-a.

Pe drum, foarte ok. Cald înăuntru, linişte, nu ca în acelaşi tren, însă cu rang inferior (e şi un personal care se duce la Sibiu, dar prin care se perindă o groază de lume până la staţia finală, care mai de care mai … speciali), naş(ă) care m-a ţinut minte (tot cu ea m-am întors şi seara), ce mai dom’le, viaţă bună!

Am reuşit să citesc această carte din care am reţinut un pasaj interesant, a cărui adevărată însemnătate am învăţat-o abia azi, când mi-au fost recunoscute nişte merite pe care eu le anticipasem cu o bună bucată de timp înainte. Că deh.. viaţa de zi cu zi nu poate ţine pasul cu planurile pe care şi le face fiecare. Treaba sună cam aşa:

Câteodată, situaţiile incomode, problemele sau dificultăţile ascund lucruri care îţi dau posibilitatea să te maturizezi; deseori, în inima dificultăţilor străluceşte lumina unei bijuterii preţioase. Şi, din acest motiv, încerc să accept ceea ce este incomod şi dificil.

Am văzut zăpadă în sezonul ăsta la fel ca şi anul trecut: în altă parte, nu acasă. Anul trecut era aproape de Simeria, în drum spre Craiova, anul ăsta e în drum spre Sibiu. Mai frumoasă zăpada de anul acesta.

Ba mai mult şi Sibiul mi s-a părut mai frumos (în puţinul timp pe care l-am petrecut de la Gară până la Promenada) fiindcă se pregătea de sărbătoare (precum Craiova de altfel – o să vedeţi mâine de ce spun asta).

Spre deosebire de data trecută, cele câteva ore le-am petrecut în mall. Nu, nu am fost la shopping (de fapt, e una din chestiile pe care nu le suport şi ăia care merg cu mine să-mi caut ceva de îmbrăcat o fac decât o dată, a doua oară găsesc motive să nu mai meargă ) cu toate că îmi găsisem nişte lucruri mult mai frumoase de îmbrăcat decât prin Craiova. Să sperăm că data aviatoare plec cu cardul plin, nu ca acum…

Pe lângă toate ăstea, am avut norocul să întâlnesc nişte oameni minunaţi acolo. Nişte oameni aşa cum nu mi-am imaginat vreodată că există în România. Şi culmea, sunt români! Mă rog, nu în totalitate (au şi legături cu Germania, probabil de-acolo li se trage), însă români frate…

Români care ştiu să respecte munca altuia, care ştiu să aprecieze şi care ştiu să trăiască bine. Vă zic sincer, oamenii ăştia m-au făcut să mă gândesc cât timp am stat la Podu Olt (s-a defectat trenul, o oră pauză) la ce-aş putea face ca măcar 10% din cunoscuţii mei să fie ca ei. Şi sunt aşa multe de schimbat, încât nici nu vă povestesc .

Tot în tren, mi-a fost dat să întâlnesc doi studenţi portughezi cu care am discutat o groază, însă subiectul principal al discuţiilor noastre a fost Craiova, România şi părerea lor cu privire la timpul petrecut aici ( 2 months & counting… ). Mă credeţi pe cuvânt dacă vă spun că au o părere bună despre tot? Ba mai mult, îi consideră pe români mai prietenoşi, iar oraşul Craiova, rămâne pentru ei mai sigur decât oraşele din Portugalia, unde li s-a întâmplat să fie abordaţi “pentru o ţigară” şi să rămână fără altele mai importante, pe când aici… nu.

Sunt multe de spus aşa că vă rog să vă exprimaţi curiozitatea dacă vreţi să aflaţi mai multe. O să-mi fac timp să vă povestesc, însă acum… acum nu sunt acasă Pozele vi le arăt mâine.

Comments (7)

By A.Faith, 23 - November - 2008 0:13

Azi Sibiu. Cu trenul pe Valea Oltului. Can’t hardly wait… mai nasol cu trezirea de la ora 6. Compensează însă alţi factori.

Comments (20)

By A.Faith, 10 - November - 2008 17:09

Sâmbătă am fost la Sibiu. Acum sunt dator cu câteva impresii, pe care le-am promis. Drumul până acolo a fost greoi, pentru că am plecat la 4 şi ceva, pentru a ajunge acolo 4 ore mai târziu. Valea Oltului a fost mai ok ca dăţile trecute. Numai un accident. Un Logan lovit frontal. Nu mă întrebaţi de ce. Important e că nu se mai lucrează.

O dată ajuns acolo, am realizat că orientarea mea în spaţiu are de suferit după atâtea ore cu maşina. Mi-au trebuit câteva ore să realizez că de fapt, harta pe care mă uitam, era invers. În fine. După ce-am mâncat, m-am întâlnit cu Andra, după care am mers la o cafea.

Şi cafeaua s-a prelungit cu o plimbare pe la Turnul Bisericii Evanghelice, apoi prin parcul Sub Arini. Pe scurt, am făcut Sibiul la pas, alături de o bloggeriţă (răcită) cu care am discutat o groază. După o plimbare aşa lungă, am mâncat la un restaurant pe care abia l-am găsit şi am plecat spre casă.

Pe drum, n-am avut ochi pentru camerele fixe de pe marginea drumului, dar în schimb n-am putut să nu observ maşinile de poliţie. Din carton sau tablă vopsită, care flancau intrarea în Sibiu, un loc cu mai multe benzi pe sens, unde poţi să te grăbeşti, după un drum unde ai stat cu piciorul pe frână (Valea Oltului). Că deh, trebuie să mănânce şi capetele de cretă o pâine, dirijând ambuteiajele care se creează datorită celor care merg ca melcii.

Destule vorbe, mai jos poze: Continue reading 'Sibiu'»