Comments (19)

By A.Faith, 3 - February - 2009 4:10

Nu ştiu pe cine să dau vina pentru starea asta de bună-dispoziţie bizară de la ora 03.27, când stau acasă, singur Da, e luni, e vacanţă şi ai mei sunt amândoi plecaţi, iar eu habar n-am unde. Aş putea să spun că s-au schimbat rolurile, dar nu prea pot, pentru că eu nu-i aştept acum să-i iau la chestionat unde au fost

Şi totuşi, de ce sunt treaz la ora asta?

Unul din motive fiind faptul că abia acum am terminat de pus la punct Mandriva 2009 cu GNOME pe laptopul meu. Zilele ăstea am avut probleme nasoale cu el, fiindcă se încăpăţâna din cale afară de tare să se încingă la +90 de grade în primele 15 minute de utilizare, afectând grav utilizarea sa şi activitatea mea.

Altul ar fi acela că de când am intrat în vacanţă cu gândul prestabilit să mă odihnesc nu am reuşit niciodată. Dacă stau bine să mă gândesc, cel mai devreme m-am culcat la ora 2. Cred că mai degrabă vacanţa asta o dedic pentru distracţie, socializare şi pentru prietenii cu care vreau să mă văd mai des ca până acum, fiindcă odihnă pot avea eu şi-n timpul şcolii.

Şi dacă vă întrebaţi care e legătura între titlu şi starea mea, vă lămuresc imediat: am schimbat multe în ultima vreme în viaţa mea. Şi când spun multe mă refer chiar şi la lucruri fundamentale. Un exemplu ar fi desktop environmentul folosit: am lăsat KDE4 pentru GNOME şi totul se mişcă mai bine

Alt media player, alt look, alte setări, alte meniuri, altă înfăţişare. Am rămas tot la Mandriva, Pidgin şi Mozilla Firefox, dar totuşi, se vede o schimbare. E ca atunci când îţi schimbi iubita: prietenii, părinţii şi casa rămân la fel. Se schimbă doar viziunea asupra vieţii. Păcat că nu merge cu urpme.

Am luat o pauză zilele ăstea de la aproape orice şi nici măcar la email-uri n-am răspuns.Nici nu vă mai aduc aminte că n-am scris nimic legat de trip-ul de la Bucureşti sau despre surpriza de la MB Drăgan. Dar lasă, că e timp şi mâine

Ah, şi în caz că vrea cineva să vadă cum arată desktop-ul meu, aveţi mai jos o poză:

// Later edit: în poză e Cora când e mică. astă vară.

Comments (14)

By A.Faith, 13 - November - 2008 19:04

Am o dispoziţie proastă şi n-o să scriu prea mare lucru.

După o noapte albă şi plină de chestii care m-au făcut să mă gândesc la rolul meu în viaţa unor persoane, a urmat o zi de căcat. Ştiu, „tell me something new”, dar prin zi de căcat rezum toată activitatea mea de azi, din toate punctele de vedere.

Azi n-am scris nimic aşa cum v-am obişnuit, mai devreme, pentru că n-am avut nici inspiraţia şi nici cheful, drept să vă spun. Am vrut să dau linkuri spre câteva articole care mi-au plăcut, dar sunt deja suficient de multe persoane care atunci când nu au ce să spună, dau linkuri. Nu, nu sunt împotriva acestui lucru (în totalitate), am făcut şi eu asta, însă… mă rog, ideea e că nu dau linkuri azi în lipsă de altceva mai interesant.

Tot azi, m-am gândit în continuu la o chestie pe care am citit-o ieri când am ajuns acasă pe messenger:

(19:48:28) Andra Agachi: deci domnule, sa stii ca blogul tau e primul si singurul pe care il vizitez dimineata la 7:P

Cred că e cel mai motivaţional lucru posibil. Ştiu, de la prea mult laudă o să mi-o iau în cap… oare? De ce nu pot face la fel şi alţii cu privire la interacţiunile din viaţa de zi cu zi dintre mine şi ei? Asta rămâne o întrebare fără răspuns. Ştiţi voi, în semn de pace, am să fac pe prostul şi-o să cred că nu există răspuns la întrebarea de mai sus.

Îmi permit să vă sugerez un album de muzică spre ascultare astă seară (şi nu numai):

Violent (2004) de la Jedi Mind Tricks.

Să tot fie vreun an de când îl ascult şi încă îmi mai place. Hai că ne-auzim mâine, că vine weekend-ul!

Comments (5)

By A.Faith, 11 - June - 2008 13:11

S-a zbârlit părul pe mine când am citit comentariul lăsat de Abibula Aygun pe stari.ro, la ultimul articol scris de Alex. Efectiv, am rămas fără cuvinte. Îmi permit să-l citez aici, pentru cei care cunosc situaţia:

Nu te-am cunoscut dar m-ai ajutat.
Dumnezeu te-a luat pentru ca are nevoie de tine. Cine stie ? Doar TU si EL.
Iti multumesc Alex pentru Anuntul Umanitar pe care l-ai postat.
Sunt la Fundeni , astept sa ma operez. In mare parte datorita voua , celor care ati postat anunturile pe siteuri.
Vroiam sa ma operez si sa scriu pe blog toata povestea.Dar nu pot sa-mi gasesc cuvintele.
Am fost anuntat ca maine voi fi operat , nu mai puteam de bucurie . Vin in salon si deschid laptopul iar pe mylro.org imi atrage atentia stirea lui Cypress. Parca m-a pocnit cineva cu ceva in moalele capului. Nu mai pot sa vb , parca am pierdut pe cineva drag desi nu il stiam decat virtual.
Multumesc ALEX !!!

Utilizatorii de Linux din România probabil nu sunt străini de problema lui Abibula Aygun, pentru că a avut loc o adevărată campanie în comunitate. Pe bloguri, pe forumuri, cam peste tot pe unde s-a putut. Ce m-a marcat cel mai mult pe mine a fost chestia asta… Alex a contribuit la multe, printre care şi la oferirea unei a doua şanse unui om. Un linuxist. Rest in peace linuxist convins, blogger de nota 10 şi om fun! Rest in peace Alex! A fost o adevărată plăcere pentru mine să-ţi citesc blogul şi să “te cunosc” (virtual). Condoleanţe familiei şi prietenilor (virtuali sau nu).

Comments (3)

By A.Faith, 13 - April - 2008 15:31

Deşi n-ar trebui să fie aşa, e una din zilele ălea în care n-am chef nici măcar de mine. N-am chef nici de blog, n-am chef nici de forumuri, n-am chef nici de muzică, nici de Y!m, nici de bere, nici de mâncare, nici de plimbări şi nici de vorbit la telefon. E una din zilele ălea în care nici eu nu mă suport. Nu ştiu de ce. Nu-mi place nimic, totul e greşit făcut, mă sâcâie absolut orice prostie şi prefer să adopt tactica “nu aud, nu văd, nu mă interesează, nu vreau să ştiu”. 5 Albume în playlist : Jazzmatazz 1,2,3 şi 4 + Jupiter a ucis melodia – episodul 1 (la recomandarea lui Sorin).

Cu toate ăstea, nu mă opreşte nimic să scriu. M-aş muta într-un loc mai exotic, prin parc sau pe undeva de genul sta, da-mi e lene să plec de-acasă. Am nişte idei, aşa că închei aici că pierd vremea aiurea.

Comments (0)

By A.Faith, 27 - January - 2008 14:25

Probabil v-aţi aflat la un moment dat şi voi într-o stare de delăsare totală, când n-ai chef nici măcar de persoana ta… E unul din momentele ălea în care nu te-ai da jos din pat sau n-ai pleca din pat pentru nimic în lume. Şi în general, ai momente de genul ăsta când nu-ţi vezi capul de treburi sau ai şcoală/servici. Dar ai o sclipire de moment şi realizezi că e duminică şi trebuie să profiţi, aşa că închizi telefonul şi zaci acolo în pat, fără să te intereseze prea mult ce se întâmplă în jurul tău, fără a verifica căsuţa de mesaje sau a porni televizorul pe un post de ştiri. Ah, da : jaluzelele trase. E imperios necesar.

Continue reading 'Delăsare totală'»