Comments (8)

By A.Faith, 29 - August - 2009 14:36

Azi, lejereanu’ :

2012 – Vulturi pe cer (via)

Butch ft. Freestyle & DJ Undoo – Arme (Nakata Remix) (via)

Bonus: concert pe 17 septembrie, cu o zi înainte să plec io la Bucureşti, so… nexam particpaţiune!

Bonus 2: De Weekend

Comments (7)

By A.Faith, 13 - July - 2009 23:03

Când am citit sâmbătă post-ul lui Virgil despre noua librărie-ceainărie La C’arte am început să ţopăi: în sfârşit există şi în Craiova o librărie unde poţi să serveşti ceva în timp ce te delectezi cu vreo carte. O librărie unde nu se uită nimeni urât la tine dacă te uiţi mai mult printr-o carte înainte s-o cumperi. O ceainărie unde te poţi duci să îţi petreci timpul într-un mod cu totul aparte. Un fel de Cărtureşti.

Am vrut să mă duc de duminică, dar am aflat că era închis, aşa că a trebuit să aştept până azi. Planul iniţial era să mă duc de dimineaţă acolo, însă la mine azi dimineaţă a însemnat pe la ora 13.30 – 14. Aşa că m-am întâlnit cu Anca (Anca de la filmetari.com) acolo pe la ora 15. Iniţial, credeam că această librărie era în zona Lipscaniului, fiindcă nu citisem foarte atent adresa, însă cu puţin ajutor am ajuns unde trebuia. Adică la intersecţia dintre A.I Cuza cu România Muncitoare, aproape de ING-ul de-acolo (vezi harta asta , asta sau asta). Continue reading 'La C’arte'»

Comments (9)

By A.Faith, 21 - January - 2009 16:26

Acesta este o însemnare scrisă de Christian Vasile, sub formă de guest post. Este membru tânăr al comunităţii Blogoree.ro, care şi-a făcut intrarea într-un mod excepţional, cu un articol care mie personal mi-a rămas în cap de ceva vreme. Poate şi datorită faptului că a avut şansa de a interacţiona cu o altă lume, fiind elev de schimb într-o ţară vestică, ştiută de români sub numele de Danemarca Rubik’s Cube Elite Romania

Povestea a început, neoficial, Cu mulţi ani în urmă. Mai știți când eram mici și cubul Rubik 3x3x3 (pentru că era singurul de pe piață) ne frustra că nu puteam să-l rezolvăm ? Încercam mai întâi o față. Aia mai ieșea. Dar mai încercam o față. O reușeam și pe aia, dar se strica prima. Și tot așa. Dădeam cu el de pereți începând să credem că de fapt pentru asta e făcut. Ne deranja așa de rău că suntem mai proști ca o jucărie încât eram în stare să și plângem.

Țin minte că prima dată când am fost operat de polipi, am venit de la București acasă cu trenul. Nici acum nu am uitat că mama mi-a cumpărat un cub Rubik și un camion mic de jucărie, ca să nu mă plictisesc în tren. Mașinuța nu m-a interesat. Tot drumul m-am concentrat să rezolv cubul. Îmi plăcea așa de mult… Știam că trebuie să fie o soluție, dar nu o găseam. Acum nu mai știu unde e, ce am făcut cu el sau dacă mai e prin casă, poate aruncat prin bibliotecă în spatele cărților de care am fost cu mult mai interesat. Ani de zile am uitat de el. Nici nu am știut că mai există. Nici nu cred că am mai văzut unul de atunci.

Rubik din nou

La primul seminar din anul meu de schimb, în august 2008, l-am cunoscut pe Henrik. Henrik este un danez care s-a apucat de cuburi prin 2003. A campion național la 3x3x3, a câștigat Rubik’s Magic la Campionatul European din 2006 și a participat la multe alte competiții. L-am văzut cum face cuburile, și pe loc mi-am amintit de cubul și frustrarea mea din trenul de Ploiești. Mi-am spus „Gata! Mă apuc și eu”. De aici a început totul. De cub m-am apucat în septembrie 2008, dar foarte puțin până în următoarele luni. Treaba am început-o pe bune în noiembrie. Asta înseamnă trei luni până azi. Trei luni în care mi-am coborât recordul de la peste 3 minute la 45 de secunde. Cu două sau trei ore pe zi de muncă am avansat pe zi ce trece. Și nu doar atât. A început să-mi placă prea mult, mi-a intrat în sânge. Și m-am convins și eu că și cubul este un drog. M-am convins că dacă vrei și ești dispus să acorzi mult timp acestui hobby, recordurile mondiale nu mai sunt chiar așa de ciudate.

Rubik’s Cube Elite Club Romania

Proiectul Elite Romania m-am gândit să-l deschid după ce am încercat să caut niște lucruri despre cub pe net. Am găsit niște forumuri, ceva oameni interesați, dar nimic mai mult. Cubul nu este un fenomen în România. Este doar un hobby. M-am gândit să încerc eu să fac o pagină pentru cub în România, așa încât să îi pot aduna în același loc și pe cei care știu deja, și pe cei care vor să învețe. Cu multă susținere, și dacă reușim să găsim și mai mulți oameni interesați, poate vom reuși să facem și un Open România, așa cum sunt în foarte multe țări din Occident, dar și din Asia. Doar în luna ianuarie 2009 se dispută nu mai puțin de nouă turnee, printre care și Openul din Aachen, Openul din Sao Paolo, Openul din Coreea sau cel din San Francisco.

Lumea cubului are granițele mult mai departe decât acel 3x3x3. Dacă e cineva interesat de ele, le va afla cu siguranță datorită și prin acest proiect. Cine știe, dacă găsim suportul necesar poate reușim să și omologăm competiția. Nici nu e așa de greu. Cert e că prima dată trebuie să ne arătăm interesați. Să facem un turneu, două, unde chemăm probabil un reprezentant de la Asociația Mondială a Cubului care să vadă că vrem să ne ținem de treabă. Dacă ajungem la acest pas, totul e ca și rezolvat. Vom primi tot suportul necesar din partea Asociației Mondiale. Timpii reușiți aici se vor păstra și ei în arhive, la fel ca și cele de la orice alt concurs. Încet încet, putem să facem un turneu mic, într-unul de Grand Slam, ca în tenis. La început va trebui să găsim singuri resursele. Odată ce lumea va auzi de noi, vor veni singuri să participe. Totul se poate face în primul rând cu foarte multă muncă. Și organizare. De aceea am înființat acest proiect, pentru care am planuri mari. Știu că sunt și în România oameni interesați de cub, așa că de ce să nu profităm. Între patru și cinci aprilie se va desfășura Openul Danez în Copenhaga, unde intenționez să particip (poate ca și concurent, poate ca și simplu spectator). Cu ce aș vedea aici aș putea veni acasă cu ceva experiență. Acolo mă voi întâlni cu Henrik din nou, și sunt sigur că dacă i-aș cere sprijinul, l-aș primi.

Rubik’s Cube Elite Romania este doar la început. Cu siguranță că lucrurile nu vor merge ca pe roate. Vom întâlni și greutăți, dar sperăm să primim și ajutor. Eu unul, știind cum merge treaba în Danemarca, am speranța că se poate și în România.

Promovare

Linkul blogului este http://rubixelite.wordpress.com/. Dacă doriţi să ajutaţi la promovarea lui, puteţi folosi codul de mai jos:

<a href="http://rubixelite.wordpress.com/" target="_blank">
  <img style="text-align: left;" src="http://i42.tinypic.com/2nbytyo.jpg" border="0" alt="Rubik's" />
</a>

PS: dacă ştii cum să ceri promovare gratuită, primeşti

Comments (6)

By A.Faith, 29 - October - 2008 23:45

E frumos să pleci dimineaţa la 9 fără ceva de-acasă şi să te întorci 12 ore mai târziu, să cazi în pat fără niciun chef de nimic şi să-ţi aduci aminte de promisiunile de dimineaţă: azi răspund la mail-urile ălea, azi scriu articolele ălea, azi vorbesc cu ăla/aia şi azi… azi termin cele 50 de articole necitite din lista de lectură zilnică. (asta e doar lista pentru chestiile de făcut cu laptopu’ în braţe)

Şi ia ghici.. câte am apucat să fac din toate ăstea? Niciuna! Nici mailul n-am apucat să-l verific complet. Bă, vreau o pauză şi o vreau cât mai repede! Să mai spun şi de cele +100 de drafturi pe care eu le consider pline de idei numa’ bune de dezvoltat? Nu mai are rost.

Abia aştept weekend-ul, când o să încerc o deconectare … totală. Aşa că sâmbătă, să n-aud pe nimeni cu nimic. Nu sunt, nu vreau să ştiu, nu mă interesează, mi se rupe. Poa’ să cadă ceru’ pe noi, eu sâmbata asta sunt deconectat de la viaţa de zi cu zi. Sâmbătă iau o pauză.

Sâc Didişorule, că io am vin bun şi voi n-aveţi !

Comments (7)

By A.Faith, 17 - June - 2008 15:28

Sunt cele mai întâlnite 3 replici în ultima vreme. Cel puţin în cazul meu!

• Nu pot, îmi pare rău, s-a ivit ceva urgent şi nu am cum să mai ajung. Nu, nici nu pot să te mai ajut, fiindcă am beleaua asta pe cap acum şi nu-mi stă gândul la nimic altceva!
• Nu am timp, crede-mă, sunt vai de capul meu, nu-mi stă gândul la nimic altceva decât la aia, aia şi aia. Nu am timp nici să mor!
• Am treabă, îmi pare sincer rău că nu pot s-ajung. Am atâtea pe cap, încât nici nu pot să mai respir! Am treabă la şcoală, am treabă cu mama, am treabă nu ştiu unde

Şi multe altele de genul ăsta. Într-adevăr, suntem foarte ocupaţi. Mulţi dintre noi vorbesc serios când spun toate cele de mai sus, alţii o fac doar ca să se eschiveze, cert e că oricum ar sta treaba, le-auzim din ce în ce mai des.

Să mă dau pe mine exemplu : în iarnă, bântuiam din blogroll în blogroll, căutând tot felul de bloguri pe care să le citesc. Aveam un apetit aşa de mare, încât 160 de feed-uri nu-mi satisfăceau poftele într-o zi. Acum, abia dacă reuşesc să urmăresc cele 36 din lectura obligatorie. Mereu rămân în urmă, şi cu părere de rău, trebuie să dau “Mark as read”.

Tare curios e faptul că din ce în ce mai multe persoane trec prin aceiaşi problemă. Şi dacă mai înainte m-am dat exemplu pe mine, acum a venit rândul blogului meu. Prin iarnă, îmi citeau blogul zi de zi şi aproape de fiecare dată comentau. Azi, abia dacă intră o dată pe săptămână, iar de comentat … şi mai rar! Nu le acuz cu nimic, doamne fereşte! Ştiu ce-nseamnă să ai o zi plină! Nu-ţi mai arde de nimic!

O altă dovadă a faptului că timpul liber e din ce în ce mai puţin pentru majoritatea persoanelor, e faptul că mulţi au adoptat twitterul în locul blogului tradiţional şi scriu acolo în 140 de caractere posturile de o pagină cu care eu eram obişnuit.

Se petrece totul aşa rapid încât nu de puţine ori îmi doresc o pauză. O pauză undeva… oriunde. La mare, la munte sau prin ţară. Şi acum stau şi-mi pun problema astfel: ok, şi ce variante am să iau această pauză? Fie îi bâzâi pe-ai mei la cap şi plec pe banii lor, ceea ce nu-mi dă deloc o libertate de mişcare aşa cum aş vrea eu, fie trag tare şi muncesc astfel încât să-mi asigur o bază materială pentru toate planurile mele.

Cam grea decizia. Ideea e, cum scrie şi când te loghezi ca root în ubuntu:

with great power, comes great responsibility

Aş putea spune şi că o dată cu puterea şi responsabilitatea asta, ai nevoie de independenţă. Iar independenţa are la rândul ei o groază de alte cerinţe. Însă toate se compensează atunci când vezi roadele muncii tale. Priceless. Pentru restul, există VISA/Mastercard