Comments (2)

By A.Faith, 4 - April - 2008 16:11

Ia să vă văd acu’, v-aduceţi aminte de vremurile bune ? Încă mă trec fiori când dau play la melodiile ăstea, ştiind ce făceam când au apărut ele… Continue reading 'Old school baby!'»

Comments (1)

By A.Faith, 23 - March - 2008 3:51

“Mesajul zboară în minte parcă dus de porumbel..” cine dracu’ mai sună la ora asta? Şi iau telefonul în mână şi înmărmuresc. Am respiraţia tăiată. Inima începe să bată cu putere şi eu rămân încremenit în aceiaşi postură, cu telefonul în mână. Deci… nu se poate. Continuă să vibreze, iar melodia continuă să cânte… beat-ul ăla extraordinar mă face să nu răspund, pentru că-mi place să-l aud. Dar pe cine mint eu acum? Nu răspund pentru că sunt încă în stare de şoc. De unde şi de ce în primul rând. De ce tocmai acum? Pentru ce? Dau să răspund şi îmi reamintesc toate nopţile ălea în care nici măcar fumul de ţigară nu-mi readuceau starea de spirit la normal. Şi totuşi, o fac. “Răspunde”.

Alo, da?

Linişte totală. Puls dublu. Ochii ţintiţi asupra unui punct, dar privirea în gol. Mâinile încleştate, corpul în tensiune. O voce ciudată se aude în difuzor. Diferită. Nu, nu e ea.

Bună Gabi! Te-am sunat pentru că am văzut că n-ai mai dat niciun semn de viaţă.

Damn. E ea. Ce dracu’ mai vrea? Trec de la starea de surprindere (cred că e puţin spus surprindere) la cea de sictir. Vorba lu’ Cypress, totul se iartă, nimic nu se uită. Şi să uit toate prin câte am trecut, ar însemna să-mi spăl creierul. Şi nu numai pe-al meu . Conversaţia a fost una banală şi chiar foarte scurtă. Am rămas însă contemplând la acest telefon.

PS : cine se simte, să ştie că nu e vorba de ea e alta!

PPS : orice asemănare cu realitatea e pur întâmpătoare. chiar e!

PPPS: mai dormi acuma la 4 dimineaţa!

Comments (3)

By A.Faith, 23 - February - 2008 23:24

Zilele trecute vorbeam despre nostalgia care m-a apucat atunci când am rulat iar Windows XP. Deşi de data asta aveam de 8 ori mai mulţi rami la dispoziţie, 2 procesoare a căror putere însumată este de vreo 3 ori cât a celui de pe vechiul desktop, o placă video care singură ar avea o putere comparabilă cu întregul sistem de pe care rulam eu XP acum câţiva ani buni, tot nu m-a mulţumit privind din punctul de vedere al utilizării. Deh, sunt linuxist acum, nu mă mai mulţumesc cu puţin. Vreau să mă “murdăresc” pe mâini cu consola, să folosesc Joe, nu Notepad şi aşa mai departe. Oricum, a fost o experienţă plăcută, să utilizezi din nou sistemul de operare pe care ai pus prima dată mâna, cu care te-ai familiarizat şi cu care ai învăţat cu ce se mănâncă un calculator.

Şi totuşi, oare Windows XP este singura chestie din trecut care mă face să mă gândesc cum era “pe vremuri” ? Ei bine, nu! Azi am făcut curăţenie generală la mine în cameră casă şi am dat peste ceea ce nici nu mă aşteptam. Am dat peste “abecedar”, peste primele manifeste Linux pe care le-am citit. Pot spune că am făcut un pas în timp şi m-am întors la zilele în care mai puneam 10.000 de-o parte, ca să-mi cumpăr revistele “ălea cu cd”. Deh, e un fapt bine cunoscut că omul are nevoie întotdeauna de informaţii şi de ceva care să-l ţină ocupat.

Spre deosebire de colegii mei, eu într-a 7a de 100.000 lei cumpăram o MyComputer, nu 3-4 pachete de Pall Mall. Într-a 6a, nu era zi în care să nu pun de-o parte din banii de buzunar măcar 5.000 lei, că deh, ori pe 1 ori pe 15 tot trebuia să apară vreo revistă la chioşcul de ziare pe coperta căreia să scrie ceva care să-mi trezească interesul!

Parcă îmi e dor de serile în care mă suna unchiul meu (că n-aveam reţea pe-atunci), iar eu închideam. Brusc pierdeam orice interes pentru orice altceva şi în maxim 15 minute plecam în vizită să văd ce minunăţie mai adusese. Fie că era vreo componentă hardware nouă, vreun cd împrumutat de la colegii cu acces la internet (ehe… Cable Link era pe-atunci un vis frumos, iar dial-up-ul mărul discordiei; după ce a venit factura 5.000.000 într-o lună cine credeţi că mi-a mai lăsat mie modemul în calculator?) sau vreo revistă nouă, era ceva ce până atunci nu văzusem şi eram curios. Astfel am reuşit să pierd vremea într-a 7a, când am pupat un 6 de toată frumuseţea la teza la mate. Pfiu, ce scandal pe capu’ meu! Discuţii peste discuţii, reproşuri că toată ziua stau plecat. Toate până am câştigat un premiu de vreo 3.000.000 lei. Cum? Păi am pus în practică o schemă găsită într-o revistă (cumpărată pe ascuns) şi pusă în aplicare cu ajutorul … cui? ia ghiciţi exact, Ion, unchiul meu. Am câştigat premiul la un concurs organizat cu ocazia zilelor Craiovei. Şi ce bucurie pe capul meu! Mă bucuram, pentru că reuşeam şi eu în sfârşit să câştig nişte bani pentru care muncisem.

Ar fi multe de zis, dar pentru moment, mă opresc aici. Nu ştiu dacă e cea mai bună idee, dar puteţi considera această însemnare un teaser. Mai jos câteva fotografii:

Comments (3)

By A.Faith, 27 - December - 2007 0:49

Omu’ când n-are ce face, citeşte bloguri. Iniţial, poate părea o pierdere de timp, însă ajungi la un moment dat să citeşti până la 50 de astfel de publicaţii şi să realizezi că unii chiar merită promovaţi. Citeam la Oana pe blog despre amintirile ei. Iniţial, mă apucasem să redactez un comentariu, însă m-am răzgândit pentru că depăşisem limita de rânduri. Apoi mi-am adus aminte că există trackback-uri şi aşa s-a născut acest articol. Continue reading 'Există numai amintiri plăcute?'»