Să tot fie vreo 8 ani de când m-am „mobilizat”. Și telefonul mobil a înlocuit de multă vreme ceasul deșteptător, ceea ce mi-a permis mereu să-mi încep ziua cu o piesă care să mă facă să mă trezesc fără mofturi suplimentare. E bine știut faptul că nu sunt o persoană matinală, deci trezitul dimineața nu se poate altfel decât cu o piesă de rezistență, care să nu devină motiv de înjurături matinale.
De prin decembrie am început să mă trezesc zi de zi cu „The Game – Dreams”. Mi se pare motivațional să mă trezesc în fiecare dimineață și mă pun în mișcare pentru a urma ceea ce mie-mi place să numesc „my dreams”.
Mici, mari, realizabile sau doar himere, cert e că sunt ale mele și cred cu tărie că într-o zi le voi bifa pe o listă din capul meu.
Dacă stau bine să mă gândesc, dintotdeauna mi-a plăcut să stau și să privesc în gol, să visez aiurea și să-mi imaginez tot felul de scenarii. Și când se întâmplă, atunci ce-ți mai poți dori?
Ceea ce mă-ntreb eu acum este: oare câte sacrificii trebuie să facem pentru a ne vedea visele împlinite?
(cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer
mi-ar plăcea un DSLR
să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus
să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate – Constanța?
să merg cu motocicleta
să merg cu ski-jet-ul
În afară de astea, pentru 2011 îmi propun:
să mă revanșez față de oamenii cărora le datorez ceea ce sunt acum și care m-au ajutat mereu, necondiționat.
să citesc mai mult
să dorm mai mult
să am casa mea
tot ceea ce fac eu acum din punct de vedere profesional să prospere
să vorbesc la un eveniment public (cred că e cel mai înfricoșător lucru, să stai în fața unor oameni și să fie nevoie să acaparezi atenția tuturor prin ceea ce spui)
s-o plimb pe Cora în Tineretului, Titan și în parcul Carol
să fac o plimbare de cel puțin 100km cu tata în dreapta conducând Fast & Furious style
să îmi păstrez prietenii și să fac în așa fel încât să fie bine și pentru mine și pentru ei
să mai vizitez cel puțin o țară străină
să merg în concediu și să mă relaxez, fără stres, griji și probleme
să-mi revăd colegii de liceu adunați la o masă, măcar o parte dintre ei
să văd orașele României pe care îmi doresc de multă vreme să le vizitez: Timișoara, Iași, etc.
să iau o decizie în ceea ce privește facultatea și educația superioară
să-mi organizez pozele într-un album
să-mi cresc colecția de CD-uri cu muzică
să văd mai multe filme (de preferat la cinema)
să renunț la obiceiurile proaste
să-mi fac asigurare medicală privată și de preferat și asigurare de viață
să învăț să gătesc mai bine
să învăț să fiu fericit și cu ceea ce am, chiar dacă de cele mai multe ori îmi doresc mai mult
să învăț să am mai multă răbdare și să nu mă mai enervez așa ușor, că nu vreau să fie cineva nevoit să ridice polița aia de la asigurarea de viață pe care vreau s-o fac
să cunosc și alți oameni noi
să beau o bere cu fiecare artist din playlist-ul meu de zi cu zi.
Cred că piesa anului ăsta e Sișu ft PachaMan – Rude boy:
La mulți ani și să ne-auzim cu bine anul viitor!
PS: apropos de piesa de mai sus… cred că am ales-o mai ales datorita faptului ca am avut sansa ca anul sta sa-l cunosc personal pe cel pe care il ascultam cand eram mai mic spunand că toți avem „același sânge”. (link)
De 3 ani de zile de cand scriu pe blog obisnuiesc la final de an sa scriu cateva randuri despre ceea ce-am facut in anul respectiv si sa-mi fac niste planuri pentru anul viitor. Cel mai frumos a fost la sfarsit de 2008, cand am scris ditamai articolul, la care am primit o multime de reactii. Eh, alte vremuri.
Acum nu mai am timp sa petrec 5-6 ore cu WP-ADMIN in fata si sa trec prin toate posturile scrise, sa-mi aduc aminte si sa trec cu in revista activitatea mea. Si spun asta nu pentru ca nu vreau sau nu-mi face placere, ci pentru ca s-au schimbat multe in viata mea.
Anul ăsta am ajuns în final în Germania, așa cum îmi doream de atâta timp. O întreagă aventură care a implicat drumuri prin tot Berlinul, descoperirea faptului ca laptopul meu a crăpat a doua oară (cred că definitiv de data asta) după ce l-am cărat în spate jumătate din europa, o fuga prin aeroport, deziluzia pierderii unui avion, speranța de a face rebooking la următorul zbor, fuga prin aeroportul din Varșovia împreună cu o tipă super tare căreia îi datorez mulțumiri din tot sufletul, etc. etc.
Data viitoare când ajung în Germania vreau să stau mai mult, să mă plimb, să văd despre ce e vorba și să fac să fie bine… ca să nu fie rău )
Cât despre Mongolia… heh! M-am întâlnit cu Mihai de câteva ori pe anul ăsta, am schimbat câteva vorbe, ce mai.. mi-am văzut visul cu ochii
Din ceea ce îmi propusesem pentru 2010:
linişte şi sănătate în familie done
să scap cu bine de liceu & bac şi alte prostii de genul done
să găsesc cel mai bun drum pentru viitor, să trec la nivelul următor done
10.000 de kilometri de parcurs la volan – undeva sub 5000
să conduc 50 de maşini diferite – doar 20
(cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer din păcate, nu
să schiez şi să mă dau cu snowboard-ul – done
10-15 kg în plus – not done ba chiar am mai slăbit.
să (re)văd şi alte locuri din România frumoase – ohohoho!!!
să cunosc şi mai mulţi oameni faini – ohohohoho!!!!!!
mi-ar plăcea un DSLR (Kit Olympus sau Kit Canon ) şi-un desktop cu 2 monitoare, dar nu cred că o să am parte de ele în 2010 – DSLR nu mi-am luat, dar la muncă am un desktop cu 2 monitoare
să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus – aproximativ
să-mi organizez viaţa după un program, măcar 50% din timp să fie planificat şi nu la voia întâmplării. – și în ce hal am ajuns să-mi organizez viața )
să beau o bere cu Mihai Barbu (mongolia.ro) – checked!
să învăţ lucruri noi – done
să râd şi să zâmbesc mai des – done!
să termin de citit toate cele 4 cărţi începute anul ăsta – nu mai știu despre ce cărți era vorba, dar știu că am citit câteva.
să zbor (avion, parapantă, whatever) – am zburat
să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate (Slatina e un oraş interesant şi apropiat) – încă nu
să-mi schimb telefonul mobil – HTC Desire HD baby!
să fiu mai ordonat – în niciun caz… am inaugurat Colțul dezordonat.
să mănânc la un restaurant exotic ceva special – am mâncat de la un chinezesc o dată o friptură de câine, pisică, dracu știe ce-a fost, dar mi-a întors stomacul pe dos. spre deosebire de libanez unde mmmmm
să am biroul meu – checked!
să merg la mai multe concerte şi să-mi cumpăr mai multe albume de muzică – checked!
să văd un film 3D – checked!
să-mi iau o floare/plantă de care să am grijă – o am pe Gălușcă, much more better!
să gătesc pentru prieteni într-o seară – checked!
să merg cu motocicleta – not checked
să merg cu ski-jet-ul – not checked
Ceea ce nu am trecut în planurile pentru 2010 erau planurile cu privire la facultate şi la job, pentru că nu ştiam exact ce o să fac şi ce urmează. Anul ăsta nu m-am dus la facultate, pentru că în vară nu am intrat unde mi-am dorit eu. Decizia de a veni în București însă a rămas, care în schimbul unor sacrificii însemnate, s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultima vreme.
Faptul că începând cu luna decembrie sunt angajat Groupon România a însemnat pentru mine una din cele mai mari realizări personale din ultima vreme. Nimic nu-i ușor, nimic nu-i doar lapte și miere, însă cert e că perspectivele sunt bune.
Ok, gata, o scurtez cu retrospectiva asta că mai am un post de făcut, cu planuri pe 2011 și tre să mă duc să mănânc ceva și să plec la petrecere. V-am pupat, ‘ra-ț-ai dracu’ de simpatici
PPS: o altă chestie cu care sunt foarte fericit apropos de 2010 este că am avut norocul să cunosc o mulțime de artiști care au rulat la greu la mine în boxe și în căști sau care au legătură cu muzica; Cedr2yk, Pacha Man, Sisu, DoubleL, Jhivago de la Veritasaga, Koma de la HadesRecords, Dj OldSkull și mulți, mulți alții.
Afară ploo . E una din zilele ălea de primăvară de zici că vine toamna. E joi, iar sâmbăta parcă nu mai așa de aproape ca până acum. Nu știu de ce, dar atunci când aștepți ceva parcă timpul trece mai greu. Care-i de fapt și de drept faza? Aseară nu prea am dormit. Motive sunt multe, da’ nu e momentul să discut despre ele acum. Nu cred că este vreodată un moment bun să discut despre ele. În fine. Ideea e că m-am obișnuit să visez noaptea câte ceva. Fie că-i vorba de vreo altă plecare pe nu știu unde, fie că e vorba de vreo amintire vagă, de demult sau de vreo întâmplare care are legătură cu ziua care tocmai s-a încheiat, se materializează într-un vis.
Nu puține au fost momentele în care am stat o zi întreagă să mă gândesc la semnificația unui vis de peste noapte, restul activităților fiind trecute pe locul doi. Mi-aduc aminte că acum 2 zile am visat că eram la țară cu un vecin de-al meu și că în tren era înghesuială mare. Ce mi-am amintit însă sunt ochii unei fetițe, colegă de compartiment. Avea privirea aia inocentă a franțuzoaicelor de câțiva anișori, cu părul negru și tuns în stilul Amélie. Toată ziua am avut în cap imaginea aia.
Mai demult, am visat că eram într-o scară de bloc și mă plimbam cu liftul. Aveam compania unei necunoscute, dar bag seamă că “rolul” ei nu era figurantă. Și colac peste pupăză, tocmai când mă pregăteam să deschid ușa liftului, hop, o profă de la mine din liceu. Cam ciudată moaca ei, probabil mi-a rămas întipărit în minte scandalul pe care mi l-a făcut ea acu’ vreo 2 ani. Clasicele “ce căutați voi aici” și “ușchiala acasă”.
Aseară am schimbat playlist-ul și poate eram învățat cu melodiile ălea. Totuși, Nimeni Altu’ m-a convins. Merită 27 RON pentru albumul său. Asta dacă reușesc să dau de Magazinul Muzica. Pyuric mi-a dat ea niște indicații, sper să nu mă lase la greu orientarea mea geografică.
Și de ce n-am visat nimic azi noapte, în puținele ore în care am dormit? Nu, nu mi-a furat cineva visele, cum mi s-a mai furat o dată somnul. Să fi dat oare imaginația mea faliment? Nu, având în vedere tot felul de trăznăi care-mi trec zilnic prin cap, sigur nu ăsta-i motivu’! Dacă era așa, cine dracu’ îmi concepea faza de ieri, cu arhitectura BRAIN?
Un lucru e cert : Nu poți să visezi dacă nu adormi.
Afară ploo
Iar eu, pentru că sunt modest și știu să-mi organizez foarte bine timpul, m-am apucat să instalez Mandriva 2008.1 Spring Edition. Poate dau dracu’ tot și rămân fără sistem de operare înainte de deplasarea de sâmbăta asta. Atât mi-ar mai trebui.
Comments (3) 
)
. E una din zilele ălea de primăvară de zici că vine toamna. E joi, iar sâmbăta parcă nu mai așa de aproape ca până acum. Nu știu de ce, dar atunci când aștepți ceva parcă timpul trece mai greu. Care-i de fapt și de drept faza? Aseară nu prea am dormit. Motive sunt multe, da’ nu e momentul să discut despre ele acum. Nu cred că este vreodată un moment bun să discut despre ele. În fine. Ideea e că m-am obișnuit să visez noaptea câte ceva. Fie că-i vorba de vreo altă plecare pe nu știu unde, fie că e vorba de vreo amintire vagă, de demult sau de vreo întâmplare care are legătură cu ziua care tocmai s-a încheiat, se materializează într-un vis.
Themocracy