Comments (10)

By A.Faith, 19 - December - 2008 20:19

Îmi place blogging-ul? Îmi place

Îmi place muzica hip hop? Îmi place şi-aia

O apreciez pe Cristina Chipurici aka Pyuric? Nici nu mai încape îndoială

Bun, atunci nu se poate să nu le pun pe toate într-un “mixed up post” şi să nu scriu puţin despre ele. O să încerc să fiu pe cât se poate de original, deoarece îmi doresc invitaţia la concertul lui. Am câtiva cunoscuţi care l-au întâlnit pe Bitză şi au avut numai cuvinte de laudă la adresa lui. Ca să nu mai spun ce party mişto s-ar putea încinge într-un club împreună cu cine trebuie. Continue reading 'Bitza cu Raku (mixed by FaiboX) – Sufletul oraşului'»

Comments (14)

By A.Faith, 2 - December - 2008 15:57

Dar de fiecare dată când am ocazia să merg pe stradă cu taxi sau cu altcineva şi e aglomerat, mă răzgândesc. Nu mă văd pe mine aşteptând 99 + nu ştiu câte secunde la semaforul de la Universitate, pentru a prinde încă unul 200 de metrii mai sus, pentru a da prioritate unor pietoni nehotărâţi la teatru, pentru a mai prinde un semafor la Mercur şi pentru a sta la coadă la sensul giratoriu de la Carol. Mai bine merg pe jos. Sau cu transportul în comun.

Cu maşina în oraş

E frumos să poţi ajunge dintr-un capăt al oraşului în celălalt în 10-15 minute. Când a fost totuşi ultima oară când s-a întâmplat asta? Hai, în provincie mai e cum mai e, dar în Bucureşti? Vă spun sincer că de fiecare dată când am fost cu maşina acolo, m-am dat jos nervos în parcare. Şi asta din postura de pasager. Ştiu că e altă mâncare de peşte iarna, sau când plouă sau când te duci în oraş (deşi … am de comentat şi pe tema asta ceva) însă de ce pentru unele drumuri (care se pot face pe jos) foloseşti maşina? Consumă mai mult, te enervează, poluează, măreşte numărul maşinilor din trafic şi în ultimă instanţă, devine un bun care te încurcă. Să mă contrazică ăia care găsesc locuri de parcare.

Berea şi condusul nu sunt foarte buni prieteni

De curând a fost ziua unui prieten. Ne-am dus în Rovine, la Pizza Ibiza. Sunt cam 30-40 de minute de mers susţinut, pe jos, de unde stau eu până acolo. Fiind seară, frig (mi se pare că picura chiar) omu’ a fost băiat gigea şi a luat maşina. Ştiţi ce mişto a fost să-l văd pe el stând cu sucu’ în faţă? În România, spre deosebire de alte ţări europene, o bere înseamnă adio permis. Dacă n-ar mai lua toată lumea permisul cum se ia acum, o lege care să-ţi permită să bei cu măsură (atenţie, cu măsură!!!) cred că m-ar bucura sincer. Mai trebuie să mai curgă ceva apă pe Jiu până atunci…

Infrastructura urbană

Străzi mici, circulaţie prost gândită, numărul mare de maşini şi lipsa unui orar de circulaţie sunt în opinia mea problemele de trafic de la ora actuală din Craiova (şi nu numai – aş generaliza, dar prefer să nu vorbesc în necunoştiiţă de cauză). Ia hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: o stradă precum A.I. Cuza, cu orar de circulaţie în anumite locuri, cu capete de cretă educate, capabile să gestioneze problemele apărute ne-ar scuti pe mulţi craioveni de problemele de zi cu zi, nu credeţi? De unul singur nu poţi face treabă bună, ai nevoie de o echipă şi de feedback-ul celor implicaţi. Indiferent că te înjură sau că îţi dau o idee, cred că e bine să-i asculţi. Dumneavoastră nu credeţi la fel domnule primar?

Transportul în comun

Când a fost ultima oară când v-aţi urcat într-un autobuz sau tramvai? Eu astă seară trebuie să ajung la institut pentru a discuta detalii cu privire la campania umanitară şi mă gândesc cu groază cum o să-mi dau coate cu oameni care pleacă de la servici, bătrâni care se încăpăţânează să iasă din casă şi ia primul tramvai care vine, chiar dacă se vede din depărtare că e plin ochi. De ce dracu’ nu aşteaptă următorul tramvai, care să fie ceva mai gol şi mai confortabil? De ce vin şi se plantează lângă mine, după ce mi-am găsit cu greu un loc pe scaun şi fac tot ce le stă în putinţă pentru a mă face să mă ridic. Să nu vă speriaţă dacă acasă vă treziţi cu gumă în păr. Eu am fost şi o recunosc vădit.

Mersul pe jos

Bătrânii se plictisesc în casă şi ies la o plimbare. De ce morţii lor nu se duc pe jos? E departe parcul sau centrul de Craioviţa Nouă? Aveţi şi voi acolo promenadă, cu bănci şi locuri de joacă pentru copii unde să pierdeţi vremea. Vrei să te duci să iei ceva din centru pe la 15.00-16.00? Nu face greşeala să iei maşina dacă eşti în zonă. O să prinzi ditamai coada în faţă la Carol, o să te enervezi la Mercur la semafor şi mai mult ca sigur o să stai vreo 15 minute plimbându-te în cerc, să găseşti un loc de parcare. Pentru că la English Park se gândeşte toată lumea şi în altă parte… n-ai unde.

Concluzia?

Ţi-ai luat maşină, ai carnet şi eşti şmecher/tare/whatever. Ok, arată-ne asta la început şi atunci când e nevoie, altfel o să plictiseşti. Degeaba ai maşină şi stai cu ea în oraş (pentru că în ziua de azi, nu se mai poate numi “mers cu maşina în oraş”, pentru că mai mult se stă). Degeaba ai maşină dacă n-ai bani de benzină. Mergi în timpul săptămânii cu tramvaiul şi cu autobuzul şi în weekend du-te la un grătar în afara oraşului cu maşina. Cu siguranţă o să fii mai fericit şi vei economisi şi ceva bani. Da, şi eu vreau maşină, însă vreau să merg cu ea, nu să stau în ea.

Ca argument bonus, nişte poze de pe 1 decembrie, cu traficul de la Botanică:

Comments (16)

By A.Faith, 30 - November - 2008 12:45

Să spunem că una din convingerile mele este aceea că modul de abordare a unei probleme rezolvă treaba în proporţie de 50% dacă e cel bun. Ai de scris un articol şi începi să te lamentezi că se apropie dead-line-ul… aproape sigur n-o să te încadrezi în timpul rămas. Pentru că te lamentezi.

De aici până la gândirea exclusiv optimistă se ajunge datorită lipsei de realism. În opinia mea, atunci când ai ceva de făcut, nu trebuie să ai focus nici pe optimism, nici pe realism. Câte puţin din fiecare ajunge.

De ce scriu asta?

Văd de la o vreme tot felul de îndemnuri naţionaliste şi nu numai. Cumpăraţi Dacia Logan să aibă ce mânca ăia de la uzine, cumpăraţi produse româneşti, mergeţi în excursii în România pentru că e o ţară foarte frumoasă şi restul lumii e de căcat şi nu merită atenţia, echipa de fotbal a României e cea mai tare din lume, iar arbitrii ne fură întotdeauna. Sună cunoscut?

Ok, şi ce e rău în asta?

Imaginaţi-vă următoarea chestie: eşti cel mai bun din clasă. O clasă dintr-un liceu modest. Toţi profesorii te susţin, îţi promovează imaginea de „zeu” şi dacă stai să asculţi toate poveştile lor despre tine, ai putea crede chiar că eşti noul Einstein. Toate bune şi frumoase, până când te duci la o olimpiadă şi îţi dai seama că există o mulţime de persoane, care nu numai că sunt la fel de bune ca şi tine într-un anumit domeniu… unii chiar te fac să te simţi analfabet. Vă place Caragiale? Mie da. Zău dacă vă mint, omu’ ăsta e mai şmecher decât Nostradamus sau orice alt vizionar. De ce? Pentru că văd “Goe” zi de zi şi “mamiţici” care îi laudă indiferent de ceea ce fac.

„Unde vrei să ajungi cu asta?”

Aici şi aici. Vă iau pe rând:

Doiule, ia zi omule, de ce să-l susţin pe Ionuţ Stroe că şi-a făcut blog? Îi fac şi eu blog câinelui meu şi vă dau de băut, mi-l promovaţi? Nu contează că după o lună, două de zile se duce dracu’ şi nu uit de el, mi-l promovaţi? Îmi pare rău că n-ai fost la Webstock, la discuţia despre monetizare, când a fost o aprigă discuţie între Zoso, Răzvan Şerban, Andrei Roşca şi Bobby Voicu, unde s-a discutat despre advertorialele de 5€ şi cele de 150€. Vezi articolul de la Zoso. E cam acelaşi lucru: ce promovezi, ceva mult sau ceva bun?

Tudor, de ce să îi zic lui Cornel Mitroi că e cel mai tare speaker ever şi că a fost cea mai tare prezentare la care am asistat vreodată? Vrea să audă asta? Să se ducă la Blogatu, el l-a periat astfel. De ce să nu-i spun acum ce-a greşit, ca data viitoare când asist la vreo prezentare făcută de el, să am un sentiment la fel ca la prezentarea făcută de Chris Heilmann.

Craiovamea.org

Dacă tot am început discuţia asta, hai să spun câte ceva şi de proiectul ăsta. Când Tudor l-a prezentat, a făcut-o în aşa fel încât auditoriul a crezut ceea ce-a spus (vezi Tudor, îţi recunosc meritul că vorbeşti bine în public, pe când Cornel mai are puţin de lucru) însă mie mi s-a părut puţin cam prea multă laudă. Şi ce-am făcut? M-am dus la Alin Mechenici, l-am rugat să-mi dea telefonul şi să caut ceva pe net (poza aici). Am căutat „Craiova e mişto”. Şi ce-am găsit? Exact, nimic. Deci, Craiovamea.org este platforma de care aveam nevoie pentru a promova Craiova. De-acord cu mine toţi de prin Craiova?

Păi bă băieţi, nu ştiu cum să vă spun eu vouă, dar dacă peste 2-3 luni nu văd Craiovamea.org la nivelul la care trebuie să fie (ca dezvoltare a platformei şi a comunităţii) pe cuvânt că o să fiu critic. Al dracu’ de critic. De ce? Pentru că îmi pasă. Dacă mi se rupea de proiectul vostru, nu-l mai sunam pe Gabi Nistoran aproape în fiecare zi să îl pun în contact cu Cătălina pentru a filma clipurile ălea (pentru care niciunul n-a primit credit), nu mai discutam cu doi studenţi străini veniţi în România la studii printr-un program Erasmus pentru a le lua un interviu pentru Craiovamea.org şi aşa mai departe.

Ia zi Tudor, preferai să îţi spun că e cel mai tare proiect pe care l-am văzut în viaţa mea şi-atât sau să citeşti tot acest feedback?

PS: se pare că a scris şi Zoso un editorial frumos pe tema asta în această dimineaţă.

Comments (2)

By A.Faith, 21 - November - 2008 20:49

Am trecut acum câteva zeci de minute, pe lângă un grup de tineri care gesticulau foarte mult. Am realizat că sunt surdomuţi. La un moment dat, într-o coordonare demnă de invidiat, au început toţi să sară şi să scoată diverse sunete, ca şi cum ar fi scandat ceva.

Concluzia? La Craiova şi muţii vorbesc. Mai atunci când e vorba de Universitatea Craiova.

Acum, ce să mai zic.. HAI CRAIOVA! Forţa Ştiinţa!

Comments (6)

By A.Faith, 19 - November - 2008 6:00

Ieri, după ore, eram cu un prieten la mine şi beam o cafea (Don Cafe la plic – cel mai prost mix, ever). Mie mi se face foame şi mă duc să scot tigaia să prăjesc nişte cartofi. O scot din cuptor şi după observ că de-asupra ei mai era o altă tigaie, care a zgâriat-o pe cea pe care am pus eu mâna iniţial.

Acu’, io am o reacţie mai nasoală când văd zgârieturile, că ştiu ce grijă are mama de tigăile ei (cum am eu de DVD-urile mele) şi zic: „pfu, băga-mi-aş… zgâriai tigaia de teflon!”. Răspunsul la întrebarea mea (retorică) vine de la nebunică de Markus: lasă bă, n-are nimica, du-te şi ia markeru’ de CD-uri şi dă peste zgârieturi, că nu se cunoaşte.