Comments (0)

By A.Faith, 8 - November - 2008 7:02

Fiindcă s-a vorbit despre asemănările dintre prima întâlnire şi interviul de angajare, trasându-se o paralelă între viaţa personală şi viaţa profesională, vreau să duc mai departe această idee, susţinând-o.

Încep cu o scurtă povestioară: ai căutat o groază de timp locul de muncă perfect, unde să te trezeşti dimineaţa să te duci, însă cu drag, fără să simţi vreo obligaţie (…)

Continuarea, o s-o găsiţi săptămâna viitoare pe Empower.ro, singura publicaţie din România de dezvoltare personală. Empower.ro e lecţia de viaţă de care avem nevoie cu toţii. Recomand cu căldură. Staţi pe-aproape, o să am grijă să vă informez când apare.

Comments (8)

By A.Faith, 6 - November - 2008 14:58

Fiecare a avut în viaţă cel puţin o discuţie în contradictoriu. Cu un părinte, cu un profesor, cu un vânzător, cu un om în staţia de autobuz, cu vreun prieten, cu vreo prietenă, cu… cineva. Unul credea o chestie, altul credea o altă chestie (de preferat exact opusul) şi de-aici, discuţii.

Până aici, totul bun, numai că de cele mai multe ori aceste discuţii degenerează. Primul pas e tonul mai agresiv, urmează apoi argumentele mai puţin plăcute celuilalt, eventual riposta cu o jignire (arma supremă în materie de idioţenie, că dacă nu eşti în stare să-ţi susţii părerea, să începi să jigneşti, mi se pare de-a dreptul idiot), reacţia la acea jignire, palme, pumni, picioare, săbii, topoare, puşti, tancuri, aviaone, război, mondial.. apocalipsă. Hoo, că am deraiat io ca trenu’ de la subiect.

Câţi dintre voi ştiţi să discutaţi în contradictoriu?

Eu recunosc sincer, discuţiile în contradictoriu sunt o plăcere pentru mine, fiindcă îmi solicită acea parte a personalităţii mele, şi anume perseverenţa. Nu cedez uşor, cu atât mai puţin dacă eu consider că am dreptate.

Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă susţineţi părerea, până la punctul în care vi se demonstrează contrariul, după care… să admiteţi că aţi greşit?

Eu recunosc sincer, dacă ai dreptate, o să-ţi dau dreptate. Cu privire la acel aspect, asta nu te scuteşte de a-mi demonstra că ai dreptate în alt context, peste nu ştiu cât timp.

Câţi dintre voi aţi jignit, pentru că n-aţi înţeles de fapt, ce vruia celălalt să spună?

Eu recunosc sincer, am făcut-o de câteva ori şi acum, poate că-mi pare rău. E una din dorinţele mele pentru viitor: să fiu olecuţă mai tolerant şi mai nepăsător când vine vorba de chestii care nu mă afectează direct. E loc pentru toţi sub soare şi fiecare pasăre pe limba ei piere.

Câţi dintre voi oferiţi răspunsul “că aşa zic eu” ca argument într-o discuţie?

E chestia care mă scoate din minţil. Cine eşti tu ca să spui chestia asta? Ce garanţie prezinţi tu pentru a te crede? Nici Biblia nu mai e crezută pe cuvânt. De ce tu eşti o excepţie la regula “trust no one” ?

Vă provoc la o discuţie în contradictoriu: eu sunt de părere că părintele care îşi jigneşte copilul fără motiv, ar trebui să-şi ceară scuze. Nu prin “hai că-ţi ia tata bomboane” sau tăcere când vine vorba de subiectul în cauză. Cred că ar trebui să-şi facă mea-culpa şi să acţioneze puţin diferit, faţă de cum ar face-o faţă de altcineva, care nu-i e decât o cunoştiinţă (fie că e prieten, şef, vecin sau mai ştiu eu ce alt raport social).

sursa foto

Comments (1)

By A.Faith, 6 - November - 2008 10:00

De ce atunci când cineva primeşte critici (pe bună dreptate, nu mă refer acum la acele atacuri nefondate), de cele mai multe ori se enervează şi se crede fie Zoso, fie alt personaj din viaţa de zi cu zi, blamat de toată lumea?

De ce nu încearcă, măcar pentru o secundă, să creadă că restul au dreptate? Hai, când îţi zice unu’, ai impresia că are ăla ceva cu tine. Când îţi zice altu’, iar la fel. Dar când deja există o mulţime de alte persoane care susţin acelaşi lucru, nu îţi pui pentru o clipă întrebarea: bă, da’ ăştia sunt toţi tâmpiţi sau numa’ io am ceva?

Comments (1)

By A.Faith, 6 - November - 2008 3:04

Urăsc acele momente de “approach” într-o relaţie de prietenie cu cineva. Fiecare se poartă cu mânuşi, încercând să urmeze nişte tipare idioate. Hate them. Just hate them. Nu pot decât să fiu de acord cu cele scrise pe Empower, pe care îmi permit să le citez:

Cand e vorba de suflet, aplica principiul abundentei. Da, si dupa ce dai, ofera. Nu exista niciun fel de cont, banca sau pusculita in care sa strangi vorbe bune nespuse, complimente neadresate, imbratisarile si mangaierile neoferite si apoi sa primesti dobanda pe ele. Daca nu le dai, nu le mai ai. Le pierzi si tu, le pierde si celalalt, le pierde si universul.

Şi ce poate să fie mai rău decât un “approach” foarte precaut, în colaborare cu alţi factori externi, restrictivi? Poate cu ocazia asta îmi fac şi eu curaj şi public ceva scris pe la munte… că deh, acum e un moment oportun.

Ce nu face omu’ la 3 noaptea în încercarea de a se calma.

Comments (14)

By A.Faith, 3 - November - 2008 8:10

Rog discret pe această cale, toţi craiovenii care ajung în acest loc, să-şi exprime părerea cu privire la traficul în Craiova. Le recomand să se gândească la cum se circulă pe la ora 16-17 în zona universităţii sau pe la 7-8 dimineaţa, în zona Spitalului Nr. 2.

Vă rog să nu vă sfiiţi, am eu nişte gânduri mari şi bune dacă vă rog chestia asta.