Posts tagged: viaţa mea

Atmosphere – To all my friends

By A.Faith, 1 - September - 2010 22:48


Asculta mai multe audio Muzica

Ascult piesa asta de vreo săptămână în continuu. E foarte utilă pentru zilele când cauţi joburi, munceşti la 2-3 chestii o dată şi ai impresia că niciodată nu reuşeşti să termini la timp ceea ce ai de făcut. Subliniez câteva versuri care mi-au rămas în cap…

To All My Friends

What you gonna be when you grow up?
I’m all grown up and still don’t know what

I mop throw up, I rock a tow truck
Long as it means that I can get old and post up
I used to be a typical winner
Living off the gratuity from delivering your dinner
Cause as a kid I didn’t consider
That I would get the opportunity to be a full-time spitter
I love this occupation
I got bosses across the nation
Validation is an understatement
And I don’t really know how to take a vacation
My kind don’t have any free time
I’m so distracted, but everything’s fine

I speak shine and I read signs
Appreciate your opinion, but this dream’s mine
It’s all love, we’re cool
But you don’t tell a cowboy what to do

I was the ugly kid that didn’t listen
Little big man, full of ambition
Based on imagination just like you
Daydreaming, thinking about the things I might do
I used to paint, draw, illustrate
Mom would facilitate, and it would feel okay
Seems like yesterday still plays a part
When I grow up, I wanted a job making art
Picture that, how many years old
Young enough to mix up love with career goals
But I was just this tall when they told me
That the world was mine, but the papers weren’t signed
There’s no deed, so proceed to go see
Up the whole piece like it owes me groceries
Don’t breathe until you formally know me
Won’t leave, better call authorities
It’s all love we’re cool
But you don’t tell an astronaut what to do

The turn tables stole my heart
Burnt the paintbrush, broke it apart
I miss it, I might revisit it
But I wasn’t that good, I admit it
Maybe you can’t tell but as I kid I wanted to be Melle Mel
And later as a teenager I wanted to be LL
Then I discovered weed and I wanted to be Del
And thank god eventually I found myself
It’s funny when I bump into fools
I used to go to school with and they ask what I’m doing
Half of the time I wanna crack a lie
But fuck it, I’m still a wannabe rapper guy

Yeah I guess that it seems that way
I get to see the world, and it’s decent pay
As long as somebody wanna see us play
I wake up every morning and I seize the day
It’s all love we’re cool
But you don’t tell the president what to do

Tot pe tema asta, a mai scris şi Sara, la îndemnul meu, acum ceva timp. Mai multe piese de la Atmosphere pe BlackSheepSound.

sursa versuri

Sunt un român experimentat

By A.Faith, 20 - February - 2010 23:27

Şi norocos aş putea spune. Dincolo de toate emoţiile pe care nu le-am avut şi de lipsa de interes gravă pe care am manifestat-o faţă de prima probă a BAC-ului, consider că a fost o experienţă plăcută şi pe care mi-aş dori s-o repet. Desigur în alte condiţii, findcă din nou, cineva a dat-o în bară foarte tare cu cu organizarea. Acel cineva poate să fie Ministerul, şcoala sau de ce nu… chiar elevii, aşa ca mine, care s-au nimerit să fie printre ultimii care au susţinut proba respectivă.

În primul rând, trebuie să(-mi) felicit dascălii supraveghetori pentru corectitudinea de care au dat dovadă. Îmi place să cred că fiecare dintre noi a fost evaluat după performaneţele dovedite în ziua examenului şi nu în particular sau la orele de curs. Spun asta pentru că au fost oameni care dacă ar fi fost judecaţi după aparenţe, probabil n-ar fi meritat nici calificativul mediu, dar care la proba respectivă s-au descurcat mai mult decât decent. Avansat aş putea spune.

În altă ordine de idei, spuneam în prima propoziţie că sunt un norocos. Am avut o mână foarte bună atunci când am ales subiectul. Am fost nevoit să rezolv cerinţele unui fragment de text dintr-o carte despre traseele montane din Bucegi, iar la punctul 2, am avut de discutat pe seama experienţelor mele personale de la munte. Eu. Adică, eu, cel care toată iarna a stat cu gândul numai la munte, care a făcut tot posibilul să ajungă cât mai des pe pârtie în sezonul ăsta şi care s-a documentat o groază despre tot ce înseamnă viaţa pe munte, dat fiind faptul că a redescoperit pasiunea pentru expediţiile la înălţime.

Nu vreau să mă laud, dar când 3 profesori de materii diferite te felicită pentru ceea ce-ai realizat în cadrul acestui examen, începi să crezi că te pricepi :-)

Personal, cred că a fost o experienţă plăcută în mare măsură şi nu contest faptul că astfel de examene ar trebui să fie mult mai importante decât vechile examene, la care eşti nevoit să toceşti aiurea informaţii care nu-ţi folosesc la nimic în viaţă. Oare e o afirmaţie de plasată dacă spun că ar fi frumos ca astfel de examene să aibă loc semestrial sau anual?

Tot pe tema asta, mai puteţi citi informaţii la Ovidiu, la Christian sau la Ariel.

+1

By A.Faith, 18 - February - 2010 0:45

19 ani de existenţă pentru subsemnatul. Încă nu realizez când a trecut tot acest timp. Mno, hai că scriu eu mai multe mâine, acuma încă sunt sub efectul “probei orale la limba română” aka stat 5 ore ca prostu’ şi aşteptat degeaba pe la uşi.

La mulţi ani şi celor care-şi mai sărbătoresc azi ziua de naştere: Dan, Artistu.

N-am timp!

By A.Faith, 24 - January - 2010 23:10

Pictură suprarealistă - Salvador Dali

Pictură suprarealistă - Salvador Dali

Nu ştiu dacă există vreo resursă mai limitată decât timpul. Deşi mereu am impresia că am timp, niciodată nu mă încadrez în limitele (auto)impuse. Fie că folosesc doar 5 minute din ceea ce aloc special pentru o anumită activitate, fie că folosesc de două ori mai mult timp, niciodată nu am fost bun la planificat timpul propriu. Sau cel puţin aşa trăiesc eu cu impresia, fiindcă din afară, am înţeles de la câteva persoane cu care am avut plăcerea de a lucra, cum că aş fi destul de productiv atunci când îmi găsesc echilibrul interior şi factorii deranjanţi sunt eliminaţi de bună voie.

Nu de puţine ori am primit răspunsul „n-am timp” pentru fel de fel de iniţiative propuse persoanelor cu care intru în contact. Fie că e vorba de un proiect cu bătaie lungă, fie că e vorba de o simplă ieşire la cafea/suc/bere/{insert a drinks name here} răspunsul începe să devină din ce în ce mai auzit. Să nu-i pun la socoteală pe cei care se autoproclamă oameni ocupaţi doar pentru a părea mai interesanţi sau pentru a evita pe cineva.

De ceva vreme, încerc să privesc viaţa ca pe o afacere. Adică în termeni de afaceri: ce câştig dacă fac aia, ce pierd dacă fac altceva, câte resurse investesc în acţiunea aia, câte pierderi am datorită acţiunilor respective, etc. Îmi place să cred că am scris ceva frumos pe tema asta pe empower.ro aici, în acelaşi registru. Poate că pare dur să încerci să-ţi priveşti viaţa ca pe un calcul SWOT, dar consider că ideea asta aduce puţină ordine în haosul cotidian.

Am o carte necitită de când am venit de la Cluj, pe care în ritmul actual, reuşesc s-o dau gata în 4-5 ani cu siguranţă! Am ajuns la concluzia că trebuie să rezerv măcar 30 de minute zilnic pentru citit dacă vreau să nu mă apuce 25 de ani lecturând acelaşi volum. Mergând pe ideea asta, în contextul în care săptămâna trecută m-am “luptat” cu Excel-ul în cadrul probelor de competenţe digitale, am zis că nu-i rea ideea de a pune într-o foaie de lucru nişte date, pentru a putea trage la final de săptămână nişte concluzii bazate pe statistici palpabile.. Continue reading 'N-am timp!'»

Cluj

By A.Faith, 4 - January - 2010 22:00

După ce-am fost la Sibiu, am ajuns la şi pe la Cluj. Pentru că aşa se face, în primul rând trebuie să mulţumesc celor care au făcut posibilă deplasarea mea acolo şi distracţia venită la pachet: Andrei Crivăţ – responsabil cu distracţia şi Alin Mechenici – responsabil cu cazarea.

Clujul a însemnat pentru mine WWW-Party şi câteva plimbări prin zăpadă, fără să fiu pregătit pentru cele -20 de grade pe care le-am îndurat. Aşadar, am gustat doar o mică bucăţică din tot ceea ce promite oraşul. Am realizat că stăpânirea austro-ungară n-a fost o idee chiar aşa rea precum auzim prin toate cărţile de istorie. Arhitectura oraşului Cluj Napoca e mărturie. Ştiu, nu mi-ar fi plăcut să mă refer acum la acest oraş acum cu Kolozsvár sau să fi fost nevoie să îmi iau paşaportul la mine, dar să dăm cezarului ce-i al cezarului.

Panoramă a oraşului Cluj Napoca de pe terasa restaurantului Panoramic

Panoramă a oraşului Cluj Napoca de pe terasa restaurantului Panoramic

Continue reading 'Cluj'»

Panorama Theme by Themocracy