Comments (17) 19 ani de existenţă pentru subsemnatul. Încă nu realizez când a trecut tot acest timp. Mno, hai că scriu eu mai multe mâine, acuma încă sunt sub efectul “probei orale la limba română” aka stat 5 ore ca prostu’ şi aşteptat degeaba pe la uşi.
La mulţi ani şi celor care-şi mai sărbătoresc azi ziua de naştere: Dan, Artistu.
Pictură suprarealistă - Salvador Dali
Nu ştiu dacă există vreo resursă mai limitată decât timpul. Deşi mereu am impresia că am timp, niciodată nu mă încadrez în limitele (auto)impuse. Fie că folosesc doar 5 minute din ceea ce aloc special pentru o anumită activitate, fie că folosesc de două ori mai mult timp, niciodată nu am fost bun la planificat timpul propriu. Sau cel puţin aşa trăiesc eu cu impresia, fiindcă din afară, am înţeles de la câteva persoane cu care am avut plăcerea de a lucra, cum că aş fi destul de productiv atunci când îmi găsesc echilibrul interior şi factorii deranjanţi sunt eliminaţi de bună voie.
Nu de puţine ori am primit răspunsul „n-am timp” pentru fel de fel de iniţiative propuse persoanelor cu care intru în contact. Fie că e vorba de un proiect cu bătaie lungă, fie că e vorba de o simplă ieşire la cafea/suc/bere/{insert a drinks name here} răspunsul începe să devină din ce în ce mai auzit. Să nu-i pun la socoteală pe cei care se autoproclamă oameni ocupaţi doar pentru a părea mai interesanţi sau pentru a evita pe cineva.
De ceva vreme, încerc să privesc viaţa ca pe o afacere. Adică în termeni de afaceri: ce câştig dacă fac aia, ce pierd dacă fac altceva, câte resurse investesc în acţiunea aia, câte pierderi am datorită acţiunilor respective, etc. Îmi place să cred că am scris ceva frumos pe tema asta pe empower.ro aici, în acelaşi registru. Poate că pare dur să încerci să-ţi priveşti viaţa ca pe un calcul SWOT, dar consider că ideea asta aduce puţină ordine în haosul cotidian.
Am o carte necitită de când am venit de la Cluj, pe care în ritmul actual, reuşesc s-o dau gata în 4-5 ani cu siguranţă! Am ajuns la concluzia că trebuie să rezerv măcar 30 de minute zilnic pentru citit dacă vreau să nu mă apuce 25 de ani lecturând acelaşi volum. Mergând pe ideea asta, în contextul în care săptămâna trecută m-am “luptat” cu Excel-ul în cadrul probelor de competenţe digitale, am zis că nu-i rea ideea de a pune într-o foaie de lucru nişte date, pentru a putea trage la final de săptămână nişte concluzii bazate pe statistici palpabile.. Continue reading 'N-am timp!'»
După ce-am fost la Sibiu, am ajuns la şi pe la Cluj. Pentru că aşa se face, în primul rând trebuie să mulţumesc celor care au făcut posibilă deplasarea mea acolo şi distracţia venită la pachet: Andrei Crivăţ – responsabil cu distracţia şi Alin Mechenici – responsabil cu cazarea.
Clujul a însemnat pentru mine WWW-Party şi câteva plimbări prin zăpadă, fără să fiu pregătit pentru cele -20 de grade pe care le-am îndurat. Aşadar, am gustat doar o mică bucăţică din tot ceea ce promite oraşul. Am realizat că stăpânirea austro-ungară n-a fost o idee chiar aşa rea precum auzim prin toate cărţile de istorie. Arhitectura oraşului Cluj Napoca e mărturie. Ştiu, nu mi-ar fi plăcut să mă refer acum la acest oraş acum cu Kolozsvár sau să fi fost nevoie să îmi iau paşaportul la mine, dar să dăm cezarului ce-i al cezarului.
Panoramă a oraşului Cluj Napoca de pe terasa restaurantului Panoramic
Fiindcă îmi place ideea de a trage la final linie şi a face un bilanţ, voi încerca în rândurile de mai jos să rezum ce-a însemnat anul 2009 pentru mine. C-aşa-i frumos şi face bine la inimă, să ştii ce-ai făcut şi să ştii ce mai ai de făcut anul care vine.
Îmi place să văd că am realizat o bună parte din ceea ce mi-am propus. Poate una dintre cele mai importante realizări pe 2009 a fost faptul că am învăţat să spun „nu” şi „stop” atunci când văd că dincolo de mâine viitorul nu e deloc promiţător. E greu să renunţi la ceva din viaţa ta, fie că vorbim despre un proiect, un prieten, o femeie sau un job. Dar de ce să te complaci în mediocritate sau în ceva inconfortabil când simţi că e loc de mai bine?
Aşa cum îmi propusesem, am dormit mult anul ăsta. La fel ca anul trecut: de la 6 la 12. Dimineaţa. Îmi e din ce în ce mai greu să îmi reglez ritmul de funcţionare în aşa hal încât să pot să dorm normal, ca tot omu’ noaptea. Totuşi, îmi place să cred că mi-am făcut norma de ore de somn.
Pot spune că anul ăsta am învăţat că familia acel bun de preţ pe care vrei să-l ştii tot timpul în siguranţă. Păcat că a fost nevoie de multe întâmplări nefericite pentru a realiza acest lucru. Păcat că a fost nevoie să trec de multe ori prin situaţii în care nu credeam că o să mai răsară soarele şi pe strada mea, pentru a realiza că într-o familie, fiecare poate găsi sprijin necondiţionat în celălalt. Sună criptic, sună ciudat, dar nu vreau să intru în detalii şi să-mi aduc aminte de acele momente şi acele nopţi.
La capitolul turism, în 2009 am (re)bifat pe listă o groază de locuri interesante: Continue reading '2009 pentru mine'»
Există momente în viaţă când te apuci să îţi pui lucrurile în ordine şi dai peste fotografii vechi. N-am reuşit să scanez decât vreo 20 de bucăţi, dar am vreo 10 albume neprelucrate. Poza asta nu cred că are nevoie de explicaţii suplimentare. Îl recunoaşteţi pe subsemnatul în clasa a IV-a în poza asta? Vă recunoaşteţi în poza asta?
Fotografie
| 
colegi, poze, scoala, viaţa mea
Panorama Theme by 
Themocracy
