Comments (33)

By A.Faith, 21 - August - 2009 7:42

De când am permisul. Aşa scrie pe el: 21.07.2009 la Data emiterii. A fost o lună de zile în care am luat pentru prima dată contact cu traficul din România, altfel decât până acum.

Episodul I : şcoala de şoferi

A fost o adevărată plăcere să fac şcoala de şoferi. Dacă în primă fază, aveam de gând să mă duc la Lucian Auto, mai ales datorită ofertei promoţionale, m-am lăsat convins să fac până la urmă la Floriţa, cu un instructor afiliat la acea şcoală. Am mers pe un Renault Megane 2 pe motorină de care m-am îndrăgostit de-alungul celor 16 şedinţe a câte două ore. Pur şi simplu mi-a plăcut maşina respectivă c: motor puternic, care răspundea la orice pişcătură a pedalei de acceleraţie fără echivoc! Ambreiaj tare, cu care m-am obişnuit încă din prima oră, neavând probleme la plecare decât în cazuri speciale (claxonat intens din partea “amicilor” din trafic, plecarea dintr-o rampă foarte abruptă, etc.) şi frâne foarte eficace, cum s-au dovedit pe parcursul celor aproape 2 luni de practică

Am învăţat că în Craioviţa Nouă trebuie să circuli cu ochii beliţi ca-n Brăila (vă povestesc mai târziu) şi că babele de obicei merg pe principiul „mai bine să spele el capota de sânge decât să mă asigur eu când traversez”. Lucru valabil şi pentru skateri uneori. Am învăţat că nu e bine să superi un tirist, pentru că s-ar putea să te scoată de pe drum şi/sau să se dea jos la tine, iar discuţiile nu sunt dintre cele mai elevate şi în niciun caz de la acelaşi nivel! Am învăţat să mă feresc de marea majoritate a şoferilor de Olt, în special cei care depăşesc pe dreapta, trecând razant pe lângă autobuzele oprite în staţie şi la câţiva cm de oglinda ta. Mai bine opreşti în spatele autobuzului, îl laşi pe Olt-ean să treacă şi îţi vezi de ale tale!

Episodul II : examenul

Deşi prima dată am reuşit să fac numai 21 de puncte la sală, a doua încercare a fost cu noroc: 26 au fost ale mele! La oraş, m-am dus doar eu şi cu cunoştinţele dobândite de-alungul orelor de practică, fără mult-mediatizata şpagă. Şi, deşi am avut un examinator cu o prezenţă foarte impunătoare şi o reputaţie similară (din 3 candidaţi câţi mai avuse înainte de mine, numai unul promovase), am trecut cu brio. Ce-i drept, n-am mers perfect, dar am ştiut să fac alegerile corecte: am perferat să frânez brusc şi să acord prioritate unei gazele, chiar dacă aproape l-am dat cu capul de parbriz pe nenea în cauză, iar 10 m mai târziu, am tras brusc de volan dreapta, deşi el îmi recomandase să opresc pe stânga, fiind declarat admis, în ideea de a-l evita pe un deştept care conducea un Bacriz şi ieşea din staţie cu ochii la taxatoare, probabil. Dar deh, mai contează aceste mici detalii când poliţistul te declară admis şi te felicită pentru prestanţă?

Episodul III: jungla Continue reading 'O lună de zile'»

Comments (5)

By A.Faith, 16 - August - 2009 2:19

… cum poate o femeie să-ţi schimbe ziua cu un simplu zâmbet sau cu o vorbă.

Fie că e vorba de mama ta, care îţi dă un sfat util sau de o necunoscută care îţi zâmbeşte frumos, uitându-se în ochii tăi în timp ce trece pe lângă tine, e incredibil!

Însemnare scrisă pe 13 august, la ora 3 şi 21 de minute, în speranţa că aşa îmi creez un dead-line în care să vă povestesc ce-am făcut prin mega-vacanţa mea de anul ăsta.

Comments (3)

By A.Faith, 13 - August - 2009 16:00

Într-un final, am ajuns acasă. Mult doritul acasă.

După cam 3 săptămâni de vacanţă la Constanţa şi la Slănic Moldova m-am întors acasă Pun foarte mult accent pe chestia asta, pentru că nu a fost una din cele mai strălucite vacanţe în care am fost până acum. Şi mă exprim elegant. Prefer să nu intru foarte mult în detalii pe tema asta, pentru că e un subiect destul de sensibil şi nu vreau să supăr pe cineva.

Ideea e că mi-au lipsit mult evenimentele din categoria daily routine. E naşpa să te trezeşti dimineaţa, într-o staţiune de odihnă în zgomot de bormaşină, ciocane, tablă zincată manipulată de un Dorel care nu se gândeşte că la ora 8 lumea doarme şi ar trebui să aibă grijă să nu scpae ditamai folia de 5 metri vreo 2 etaje, că se-aude! Preferam să mă trezească dom’şoara Cora, lătrând la pisici, măcar la aia puteam să urlu să tacă!

Mi-au lipsit prietenii şi cunoştinţele aflate la un telefon distanţă de o ieşire la o cafea, bere, whatever. Pentru că din Constanţa, din km -5 unde am stat eu până în Năvodari sau prin alte cartiere ale oraşului de pe malul mării faci cel puţin o oră pe jos şi tot cam atât şi cu autobuzul la orele de vârf. În plus, în Constanţa bătrânii circulă gratuit cu autobuzul şi-ţi suflă-n ceafă până te ridici de pe scaun şi-i urezi să înlemnească acolo pe scaun!

Mi-a lipsit centrul sau un loc frecventat de lumea pe care s-o cunosc, măcar din vedere, cu care să pot lega o conversaţie sau cu care să am ce să discut în faţa unei beri. Constanţa, aşa cum am văzut-o eu, n-are un astfel de loc. Mall-ul nu se pune, că acolo nu vine toată lumea, iar plaja iese din disucţie, pentru că persoanele care locuiesc în C-ta se duc cel mult o dată pe an acolo. În cel mai fericit caz…

Pe scurt, mi-a lipsit comunitatea. Mi-au lipsit acei alţii care de cele mai multe ori contează

Am ajuns la concluzia că uneori, ai nevoie de stabilitate mai mult decât ai nevoie de ceva nou, pentru că ajungi să nu-ţi mai găseşti acel loc al tău unde să te simţi bine indiferent de situaţie. Spun asta pentru că am mai trecut printr-o astfel de experienţă, când ajunsesem la un moment dat să fiu în fiecare weekend plecat din localitate timp de o lună de zile, pierzând nopţi aiurea pentru … nimic interesant sau util. Şi oricât de marfă ar fi locul în care urmează să ajungi, nu-i ca acasă, ca-n patul tău, ca-n camera şi ca-n casa ta.

Vorba aia: there’s no place like 127.0.0.1 !

Comments (13)

By A.Faith, 22 - July - 2009 14:46

După mai bine de 10 ore într-un jeg de tren numit Rapidul 992 care circulă în regim de … melc, am ajuns la mare. Pe tren a fost foarte mişto, dintr-un singur motiv: am avut la ce să mă uit Cum spuneam şi pe tuităr, compania a fost mişto În Bucureşti am înjurat de toţi şi de toate, pentru că mă aşteptam să oprim în Gara de Nord şi de pe la Roşiori am visat numai hamburgeri de la McDonalds. Ţeapă, a luat-o prin Băneasa. M-am mulţumit să văd Casa Scânteii din spate, aşa cum nu o mai văzusem până acum niciodată Cu foamea am rezolvat-o pe la Ciulniţa când s-a urcat un colorat care vindea diverse dintr-un coş la călători înfometaţi ca mine. Desigur, la suprapreţ. Dar când te roade maţu’, iei , nu te mai uiţi la bani

Pe la 10 am ajuns în Constanţa şi am încheiat călătoria cu încă o urare de dulce şi de sănătate pentru întârzierea de ~40 de minute şi de condiţiile de călătorie comparabile cu cele din India sau mai ştiu eu ce altă ţară suprapopulată, unde transportul feroviar e renumit pentru serviciile de calitate.

Aşadar, sunt în Constanţa săptămâna asta. Cred că o să fiu aici până duminica viitoare, când se termină SummerJam-ul la care am primit invitaţie (mersi Darius). Iulian are o jumătate de promisiune la mine că ar merge în Vamă, sper să se ţină de cuvânt, că sunt puţin cam habarnist în ceea ce priveşte zona aia a litoralului.

Kappacelu`, Cosmin, să nu mă uitaţi, da? Scoteţi-mă din casă, că anu’ trecut am frecat menta grav prin Constanţa şi m-am plictisit la greu pe-aici . Arhi, eu nu-ţi cer cazare ca alţii, eu zic doar să ieşi la o bere ceva, dacă ai timp/chef/whatever, de-aia întrebam pe aici dacă eşti constănţean, că eu aşa ştiam Alex, echo, echo, are you alive?

În altă ordine de idei, recomandări pentru activităţi de întreprins pe litoral? Except hard-core drinking, fotografiat gagici bune pe plajă şi alte îndeletniciri de gen.

Comments (6)

By A.Faith, 21 - July - 2009 8:20

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar arăta lumea dacă tu nu ai exista? Altfel spus, cu ce ai schimbat tu lumea din jurul tău? Care a fost aportul tău la viaţa celor apropiaţi care i-a schimbat într-un mod în care să îşi aducă aminte multă vreme de-acum înainte?

Încep eu, cu un exemplu personal: datorită mie, există persoane care la ora actuală se pot mândri că au ajuns unde nu şi-ar fi închipuit niciodată. Există persoane care datorită sfaturilor mele şi susţinerii avute din partea mea la un moment dat în viaţă, acum au căpătat încredere şi au pornit-o pe un drum care le va asigura un viitor dacă vor continua la nivelul la care au ajuns acum. Sunt persoane care-mi datorează un mulţumesc

Tu, cum ai schimbat lumea din jurul tău?

PS: aştept poveşti, vreau să citesc reacţiile la acest blog exact aşa cum citesc o carte din care să trag învăţăminte

PPS: mă gândeam de mult la ideea asta, însă tweet-ul ăsta m-a ambiţionat să public asta