Eu sunt eu. Nu am o criză în care nu-mi găsesc identitatea, vorba melodiei,pentru asta am buletin, la dracu’! Nu, vruiam să mă uit puţin la tot ce-am făcut eu şi la tot ce-am realizat eu până în clipa de faţă. Pe semne că n-a trecut viaţa pe lângă mine, dacă există momente în care pot avea o conversaţie şi de câteva ore bune (prietenii ştiu de ce, cum şi aşa mai departe). Azi spre exemplu, în loc să pierd vremea aiurea (adică stând şi aşteptând pe cineva care nu ştie ce-i aia punctualitate) o pierdeam cu folos 
încercând să recuperez câte ceva din articolele necitite de pe blogurile pe care-mi place să le urmăresc. Am poposit puţin la Krossfire, dar n-aveam decât vreo 10 minute la dispoziţie, cu mult prea puţin decât ar trebui să-i dedic acestui blog. Am băgat un ochi şi la Dida, şi chiar dacă am «consumat» ceva mai mult timp decât aveam disponibil, mi-a dat nişte idei foarte frumoase. Pollux spune că ar putea concura cu Cărtărescu, iar cum un troll nu trebuie niciodată contrazis, o să spun şi eu ca el. Aş mai putea zice că pe undeva, îl întrece, însă totuşi ăla vorbeşte de femei iar Dida de bărbaţi. De cugetat pe baza acestui articol şi de ce nu, poate de scris un comentariu mai amplu, în cadrul unui articol.
Ceea ce într-adevăr m-a pus pe gând a fost “coincidenţa” dac-o pot numi aşa, de a mă regăsi în descrierea trandafirului de aici :
Trandafir dacă te-ai născut într-o zi de 9, 18 sau 27.
Cine eşti? O persoană temperamentală şi impulsivă, adesea expusă consecinţelor neplăcute ale propriilor fapte (dacă ar fi să amintesc unele dintre ele, m-aş duce instantaneu cu gândul la plecările de-acasă, care deşi mi-au făcut rău la un moment dat, acum le-aş relua, însă pe altă rută, că în Timişoara şi Moldova, ca regiune, încă n-am pus piciorul). Accepţi sarcini dificile (afaith.eu a fost dificil la început, deja a devenit din cale afară de greu de întreţinut, dulce-amarui n-a fost niciodată un fleac, iar proiectul nelansat pe care-l plănuiesc din noiembrie … poate fi comparat cu un job full time) Şi eşti foarte curajos (depinde. dacă e vorba de albine – la care sunt alergic, prefer să fac tot ce pot să nu avem vreo «întâlnire»). Eşti capabil să faci mari sacrificii (să-ţi încalci principiile se poate numi un sacrificiu?). Familia şi prietenii se pot bizui pe tine (când nu răspund la telefon ori am murit, ori am păţit ceva grav, ori n-am chef de moaca ta). Ai o receptivitate ascuţită la stimulii sentimental-erotici (pfiu… deja mă gândesc la prostioare :bounce: )
Destin: Nu se poate trece uşor peste interesele tale vitale (întrebarea e dacă pot trece peste interesele mele). Îi vei deranja pe mulţi datorită simţului moral foarte dezvoltat (vorba lu’ Cumicu : pe mulţi vreau eu să enervez şi culmea! îmi iese! sunt o cârcă de oameni care au trecut din stadiul de prieteni buni în categoria “salut doar dacă am chef să te văd” pentru simplul motiv că se simţeau constrânşi de faptul că eu le cunoşteam şi partea aceia a lor pe care se fereau s-o arate altora. exemplu? Indiciu : 4 litere. Dacă ştii, ţine pentru tine) . Vei urmări idealuri cărora le vei consacra întreaga ta energie (povestea de care m-am apucat avea iniţial o altă menire. între timp s-a schimbat. dacă nu sunt suficient de clar, vedeţi exemplul wifiromania.net . într-o zi l-am pus la punct şi am pretenţia că am făcut treabă bună) . “L’important ce la rose…”
Ce să faci pentru a fi fericit(ă)? Să nu îţi neglijezi partenerul. (prefer să mă rezum momentan la a afirma că ar fi bine să încerc să nu mă neglijez pe mine. Krystynica :bounce: spunea cândva că sunt prea stresat pentru vârsta mea. câtă dreptate… o să încerc să nu-mi neglijez partenerul, mai ales că s-ar putea să mă aleg cu câteva sticle de bere sparte-n cap dacă fac asta 
ştiţi voi vorba aia, frica păzeşte via!).
Îmi e dor de momentele în care atunci când dădeam Scrie –> Articol nou, n-o făceam pentru că aşa trebuie, ci o făceam pentru că aşa simt. Ce-o să fac? Probabil o să mă rezum la a scrie (pe afaith.eu şi nu numai!) atunci când chiar simt nevoia sau când chiar cred că pot spune ceva de la cap la coadă, nu numai atunci când am eu o umbră de inspiraţie. Nu de alta, dar mă doare să văd copii orfani de genul ăsta.
Am promisiunea că în săptămâna ce va urma, aici o să puteţi citi ceva comparabil cu povestea mea. Comparabil, poate chiar mai bun, nu ştiu ce să zic.
PS: n-am mai scris de mult în categoria «Tutorial», «Shakespeare’s language», «Senzaţii», «Frumoasă eşti, dar mulţi mi te pocesc!» (oho, aici ar fi cred că nu mi-ar ajunge o zi întreagă de criticat!), «A 7-a artă – cinema cinema cinema» şi altele. De băgat la cap, Gabi!
Comments (1) 
…
Themocracy