Comments (5) … cum poate o femeie să-ţi schimbe ziua cu un simplu zâmbet sau cu o vorbă.
Fie că e vorba de mama ta, care îţi dă un sfat util sau de o necunoscută care îţi zâmbeşte frumos, uitându-se în ochii tăi în timp ce trece pe lângă tine, e incredibil!
Însemnare scrisă pe 13 august, la ora 3 şi 21 de minute, în speranţa că aşa îmi creez un dead-line în care să vă povestesc ce-am făcut prin mega-vacanţa mea de anul ăsta.
Într-un final, am ajuns acasă. Mult doritul acasă.
După cam 3 săptămâni de vacanţă la Constanţa şi la Slănic Moldova m-am întors acasă 
Pun foarte mult accent pe chestia asta, pentru că nu a fost una din cele mai strălucite vacanţe în care am fost până acum. Şi mă exprim elegant. Prefer să nu intru foarte mult în detalii pe tema asta, pentru că e un subiect destul de sensibil şi nu vreau să supăr pe cineva.
Ideea e că mi-au lipsit mult evenimentele din categoria daily routine. E naşpa să te trezeşti dimineaţa, într-o staţiune de odihnă în zgomot de bormaşină, ciocane, tablă zincată manipulată de un Dorel care nu se gândeşte că la ora 8 lumea doarme şi ar trebui să aibă grijă să nu scpae ditamai folia de 5 metri vreo 2 etaje, că se-aude! Preferam să mă trezească dom’şoara Cora, lătrând la pisici, măcar la aia puteam să urlu să tacă!
Mi-au lipsit prietenii şi cunoştinţele aflate la un telefon distanţă de o ieşire la o cafea, bere, whatever. Pentru că din Constanţa, din km -5 unde am stat eu până în Năvodari sau prin alte cartiere ale oraşului de pe malul mării faci cel puţin o oră pe jos şi tot cam atât şi cu autobuzul la orele de vârf. În plus, în Constanţa bătrânii circulă gratuit cu autobuzul şi-ţi suflă-n ceafă până te ridici de pe scaun şi-i urezi să înlemnească acolo pe scaun!
Mi-a lipsit centrul sau un loc frecventat de lumea pe care s-o cunosc, măcar din vedere, cu care să pot lega o conversaţie sau cu care să am ce să discut în faţa unei beri. Constanţa, aşa cum am văzut-o eu, n-are un astfel de loc. Mall-ul nu se pune, că acolo nu vine toată lumea, iar plaja iese din disucţie, pentru că persoanele care locuiesc în C-ta se duc cel mult o dată pe an acolo. În cel mai fericit caz…
Pe scurt, mi-a lipsit comunitatea. Mi-au lipsit acei alţii care de cele mai multe ori contează
Am ajuns la concluzia că uneori, ai nevoie de stabilitate mai mult decât ai nevoie de ceva nou, pentru că ajungi să nu-ţi mai găseşti acel loc al tău unde să te simţi bine indiferent de situaţie. Spun asta pentru că am mai trecut printr-o astfel de experienţă, când ajunsesem la un moment dat să fiu în fiecare weekend plecat din localitate timp de o lună de zile, pierzând nopţi aiurea pentru … nimic interesant sau util. Şi oricât de marfă ar fi locul în care urmează să ajungi, nu-i ca acasă, ca-n patul tău, ca-n camera şi ca-n casa ta.
Vorba aia: there’s no place like 127.0.0.1 !
După mai bine de 10 ore într-un jeg de tren numit Rapidul 992 care circulă în regim de … melc, am ajuns la mare. Pe tren a fost foarte mişto, dintr-un singur motiv: am avut la ce să mă uit 
Cum spuneam şi pe tuităr, compania a fost mişto În Bucureşti am înjurat de toţi şi de toate, pentru că mă aşteptam să oprim în Gara de Nord şi de pe la Roşiori am visat numai hamburgeri de la McDonalds. Ţeapă, a luat-o prin Băneasa. M-am mulţumit să văd Casa Scânteii din spate, aşa cum nu o mai văzusem până acum niciodată Cu foamea am rezolvat-o pe la Ciulniţa când s-a urcat un colorat care vindea diverse dintr-un coş la călători înfometaţi ca mine. Desigur, la suprapreţ. Dar când te roade maţu’, iei , nu te mai uiţi la bani
Pe la 10 am ajuns în Constanţa şi am încheiat călătoria cu încă o urare de dulce şi de sănătate pentru întârzierea de ~40 de minute şi de condiţiile de călătorie comparabile cu cele din India sau mai ştiu eu ce altă ţară suprapopulată, unde transportul feroviar e renumit pentru serviciile de calitate.
Aşadar, sunt în Constanţa săptămâna asta. Cred că o să fiu aici până duminica viitoare, când se termină SummerJam-ul la care am primit invitaţie (mersi Darius). Iulian are o jumătate de promisiune la mine că ar merge în Vamă, sper să se ţină de cuvânt, că sunt puţin cam habarnist în ceea ce priveşte zona aia a litoralului.
Kappacelu`, Cosmin, să nu mă uitaţi, da? Scoteţi-mă din casă, că anu’ trecut am frecat menta grav prin Constanţa şi m-am plictisit la greu pe-aici . Arhi, eu nu-ţi cer cazare ca alţii, eu zic doar să ieşi la o bere ceva, dacă ai timp/chef/whatever, de-aia întrebam pe aici dacă eşti constănţean, că eu aşa ştiam Alex, echo, echo, are you alive?
În altă ordine de idei, recomandări pentru activităţi de întreprins pe litoral? Except hard-core drinking, fotografiat gagici bune pe plajă şi alte îndeletniciri de gen.
Ţi-ai imaginat vreodată cum ar arăta lumea dacă tu nu ai exista? Altfel spus, cu ce ai schimbat tu lumea din jurul tău? Care a fost aportul tău la viaţa celor apropiaţi care i-a schimbat într-un mod în care să îşi aducă aminte multă vreme de-acum înainte?
Încep eu, cu un exemplu personal: datorită mie, există persoane care la ora actuală se pot mândri că au ajuns unde nu şi-ar fi închipuit niciodată. Există persoane care datorită sfaturilor mele şi susţinerii avute din partea mea la un moment dat în viaţă, acum au căpătat încredere şi au pornit-o pe un drum care le va asigura un viitor dacă vor continua la nivelul la care au ajuns acum. Sunt persoane care-mi datorează un mulţumesc
Tu, cum ai schimbat lumea din jurul tău?
PS: aştept poveşti, vreau să citesc reacţiile la acest blog exact aşa cum citesc o carte din care să trag învăţăminte
PPS: mă gândeam de mult la ideea asta, însă tweet-ul ăsta m-a ambiţionat să public asta
Investeşti 1000 de lei într-o chestie, munceşti şi faci sacrificii de orice natură pentru a obţine ceea ce îţi doreşti, pentru a atinge acel ţel, iar când poţi să spui că totul s-a terminat într-un final cu bine, primeşti următoarea replică:
Bun, şi-acuma, ce-o să faci cu chestia asta? La ce-ţi foloseşte? De ce te-ai grăbit atâta?
Motivaţional as hell să ştii că ai cheltuit atâtea resurse pentru a primi înapoi fix… nimic. Şi mai frumos e când un singur lucru de genul ăsta vine după o zi întreagă de veşti bune, făcându-le să pară insignfiante.
Panorama Theme by 
Themocracy
