Comments (3)

By A.Faith, 9 - June - 2009 20:51

Voi încerca să punctez succint câteva doleanţe cu privire la maşina viitorului nu foarte îndepărtat (să spunem … vreo 10 ani), în speranţa că o să fiu pe placul sponsorilor pentru concursul organizat de Bobby.

Caroseria aş vrea să aibă linii curbe, dar să nu se exagereze. Nu vreau ca un viitor sedan să arate ca un minivan, pentru că designerul a vrut să fie foarte “curved lined”. Tot la capitolul exterior, mi-aş dori mai multe maşini asemănătoare Renault-ului Megane 2 de mai jos:

Renault Megane 2 FaceLift (©wikipedia)

Motorizarea aş vrea să fie una environment-friendly, destinată în principal condusului în mediul urban: foarte puţin poluantă, echilibrată pentru viteze sub 80km/h, de preferat cu cutie de viteze automată. Nu de alta, dar să mesteci în cutie la fiecare 30 de secunde şi să treci printr-a-ntâia de nu ştiu câte ori pentru că prinzi semafoarele de mai multe ori nu e foarte plăcut. Cred că un motor electric s-ar potrivi de minune.

M-ar încânta şi un mod de exterior, ceva mai nervos şi de preferat pe biodiesel sau pe mai ştiu eu ce alt tip de carburant eco-friendly. Totuşi, nu ştiu cât de mulţumit m-aş declara dacă în favoarea reducerii poluării s-ar tăia din resursele acordate hergheliei. Cred că motorul hibrid cu mod de oraş şi mod de exterior e soluţia de compromis perfectă pentru gusturile mele.

Manevrabilitatea ar fi interesantă dacă s-ar folosi un joystick în loc de volan şi virare pe ambele roţi, concomitentă sau separată. Cred că aş putea să parchez o maşină lungă fără prea mari bătăi de cap într-o parcare foarte aglomerată dacă aş putea s-o întorc în loc, nu? Măcar pentru vitezele mici.

Interiorul cred că ar deveni mult mai interesant dacă deasupra capului aş avea un plafon panoramic din sticlă, ca o continuare a parbrizului şi-a lunetei. ştiu că în timpul mersului nu e foarte indicat să-ţi iei privirea de la drum, dar cred că senzaţia de spaţiu ar fi mult mai bine definită de un astfel de plafon. Iar ca soluţie împotriva supraîncălzirii cred că un filtru UV combinat cu un sistem de climatizare electronică ar rezolva problema fără prea mari bătăi de cap.

În final, trebuie să menţionez că pentru drumurile din România mi-aş dori echipare a scaunelor cu pernă de puf pentru amortizarea hârtoapelor şi a roţilor cu suspensii super-ultra-mega-hiper deştepte, care să facă în aşa fel încât să nu simţi toate gropanele pe care nu le poţi ocoli. Iar pe timp de iarnă, în caz că autorităţile sunt prinse iar pe picior greşit (ca-n fiecare an) mi-aş dori nişte şenile în echipare standard )

Disclaimer: poza de mai sus cu renault-ul e doar pentru a exemplifica un concept pe care eu îl găsesc foarte interesant şi plăcut ochiului propriu.

Comments (11)

By A.Faith, 6 - December - 2008 10:00

E cel mai serios avertisment pe care îl pot da: să nu te joci cu visele cuiva. Cu atât mai puţin cu visele unui om încăpăţânat ca un catâr, mereu pus pe treabă când vine vorba de ceea ce îşi doreşte.

Să vă spun câteva lucruri despre mine, pe care probabil cunoscuţii le ştiu deja:

1. când vreau ceva, obţin, într-un fel sau altul. dacă e nevoie de sacrificii, le voi face atunci când se merită. dacă e nevoie să calc pe capete, voi călca dacă e nevoie. de ce? pentru că atunci când vreau ceva, obţin acel lucru. consider că nu e nevoie să vă reamintesc de faptul că prin educaţia primită în familie, am învăţat că lucrurile trebuie făcute “the right way”.
2. ţin la ideile mele precum ţin la ce-am în pantaloni. nu renunţ la ele deloc. normal, sunt deschis dialogului civilizat, polemicilor de bun simţ purtate pe un ton politicos, argumentate, însă, nu uit ceea ce am eu în cap şi unde vreau eu să ajung. vezi punctul 1 pentru mai multe detalii
3. când greşesc, îmi recunosc vina. realizez că au fost momente în viaţă în care nu am făcut-o, însă motivarea pentru ele o găsesc în lipsa de experienţă (la urma urmei, n-am decât 17 ani) şi situaţiile de moment

Imaginaţi-vă acum următoarea situaţie: îmi promiteţi ceva ce îmi doresc foarte mult. O chestie pe care fie nu am mai avut-o, fie tânjesc după ea foarte mult. Să vă feriţi să veniţi a doua sau a treia zi cu argumente stupide sau cu scuze idioate, fiindcă într-o asemenea situaţie, pentru mine o să rămâneţi doar nişte oameni fără cuvânt. Ok, vă înţeleg dacă nu se poate şi vă argumentaţi părerea la fel ca mine când greşesc sau nu mă mai pot ţine de cuvânt.

De ce scriu toate ăstea?

Pentru că mi-am adus aminte de promisiunile pe care mi le-au făcut anumite persoane la un moment dat. Promisiuni care nici după un an de zile nu s-au adeverit. Cei din alte oraşe ştiu cu cât entuziasm îi primesc în Craiova şi cât de mult îmi doresc să le arăt unde locuiesc eu într-o manieră care să-i facă să revină cu plăcere şi eu să fiu primul care află. Alex, greşesc cu ceva? Cu ce mă încălzeşte pe mine dacă îmi promiteţi o chestie şi peste două-trei zile îmi veniţi cu scuze idioate gen „nu mă simt bine”, „m-am răzgândit”, etc.

Cred că e vreun an de zile de când am avut o discuţie cu cineva într-o noapte, pe tema asta. Trebuia să ajungă în Craiova, la invitaţia mea. Mă trezesc cu un mesaj de genul: „aştept nişte argumente pentru a veni acolo”, după ce confirmase totul, iar planurile erau în picioare de câteva săptămâni. I-am zis frumos, că eu mai mult decât o invitaţie nu ofer, deoarece nu mi se pare normal. Ştiţi vorba aia, că Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi-n traistă.

Bineînţeles, am fost catalogat drept “fără suflet”, dezinteresat şi aşa mai departe. Am rămas singur în weekend-ul ăla. La vreo câteva luni, aceiaşi persoană, la telefon, îmi zice că şi-ar dori să vină iar în Craiova, că-i e dor de oraşul meu. (urmează ceva de dulce) Continue reading 'Nu te juca cu visele cuiva'»

Comments (6)

By A.Faith, 12 - November - 2008 3:03

Sunt dezamăgit. Sunt dezamăgit de faptul că există o discrepanţă extraordinară între ceea ce spun nişte necunoscuţi (dar mulţi) şi ceea ce spun nişte persoane apropiate (dar puţine).

Ce-ar trebui să cred când cineva din afara familiei, cu care colaborez, îmi spune: „felicitări, foarte bună iniţiativă! caută-mă să discutăm despre asta mai multe, poate îţi pot oferi un loc de muncă” ?

Ce-ar trebui să cred când cineva din familie îmi spune, cu privire la colaborarea amintită anterior: „neah, nu te duce, sigur e ţeapă. Mai bine du-te şi învaţă la franceză” ?

Ce-ar trebui să fac atunci când cineva care spune clar şi răspicat, că îmi vrea binele, îşi imaginează viitorul meu într-o manieră diferită faţă de cum mi-l imaginez eu: un job care nu oferă nicio perspectivă de evoluţie, care se poate înlocui oricând cu munca unui robot?

Ce-ar trebui să fac atunci când cineva crede că toată munca mea e o pierdere de timp, că toţi cei care îmi apreciază rezultatele sunt nişte pierde-vară care freacă menta toată ziua pe internet?

Ce-ar trebui să fac atunci când găsesc consolarea şi sprijinul de care am nevoie în braţele ei şi nu în discuţiile din familie?

Sunt convins însă de faptul că o să găsesc eu într-un final, o rezolvare şi la această problemă. Nu mă dau eu bătut aşa uşor. Totuşi, sunt unele lucruri pe care nu vrei să fii nevoit să le faci, alegeri în faţa cărora nu vrei să ajungi. Şi totuşi… dacă e nevoie…

În strânsă legătură cu aceste întrebări (retorice), am citit mai de mult un articol recomandat de Krossfire, pe Metropotam.

Însemnare de la miezul nopţii, în loc de somn.

sursa foto

Comments (6)

By A.Faith, 16 - March - 2008 19:38

Pfoai,cât am mâncat! În nesimţire! Carne la grătar, salată cu castraveţi şi cu roşii, ca astă vară… Dar se putea să fie totul în regulă? Mi-au căzut ochii pe calendar şi-am văzut câteva date însemnate acolo. Brusc am realizat că azi e duminică şi mâine e “iarăşi luni”. Am oftat şi-am exclamat : “băăăăiii, şi mâine e luni!”; deşi eram în familie, toţi s-au uitat ciudat la mine, de parcă i-aş fi înjurat. Răspunsul care a venit a fost : “ce-o să-ţi mai fie ţie dor de zilele ăstea! las’ că vezi tu când o să ai servici şi o să ai griji, atunci o să-ţi doreşti să fie iar ca acum”. Poftim? Oare? Hmm… deşi era vorba doar de-o afirmaţie pe care probabil toată lumea (de vârsta mea şi nu numai) o aude, m-a pus pe gânduri. Chiar o să-mi fie dor de zilele ăstea? Hai să o iau treptat, să enumăr câteva din chestiile de care “o să-mi fie dor”. Continue reading 'Ce-o să-ţi mai fie ţie dor de zilele ăstea…'»

Comments (6)

By A.Faith, 13 - March - 2008 12:30

Ei bine, în România o ducem din ce în ce mai bine. Viaţa e roz, preţurile sunt mici, salariile mari, iar alocaţiile şi pensiile se măresc pe zi ce trece. Guvernul veghează precum FNI-ul la bunăstarea naţiunii, iar România se numără printre ţările în care toată lumea ar vrea să locuiască. E bătaie la graniţele ţării, populaţia acestei ţări dublându-se de la an la an. Fiecare oraş mare a devenit o metropolă cosmopolită, iar economia ţării este atât de puternică încât la casele de schimb valutar pentru un leu primeşti înapoi 10€. Oto I & II & III au fost unite în încercarea de a doborî recordul mondial al celui mai mare topic de pe un forum. Ne apropiem cu paşi repezi de pagina 30.000 :bounce: . Pisica lu’ ciuly şi-a făcut operaţie şi acum e leu, adadoi e manager peste un lanţ farmaceutic şi tot ceea ce face e să dea un telefon din când în când să vadă cum stă treaba, fără să mai fie nevoie să se ocupe de babe ipohondre & stuff, krystyna e preşedinta organizaţiei :bounce: holic din românia, iar pollux… pollux e cu zmeurica. :kidstogether: dacă înţelegeţi ce vreau să spun. didişor a renunţat la minoritate :cheers: şi a reuşit să facă faza cu oraşul galaţi şi cu împărţirea lui în 2 bucăţi. claxon şi-a deschis firmă de tunning & modding pc-uri, kimi e manager la finlandia românia, iar pe străzile din România circulă mijloace de transport în comun precum se poate vedea mai jos :

aşadar un lucru e cert : viitorul sună bine!

PS: morala? morala e că azi am aflat că s-au mărit alocaţiile. cu 2 lei. cam mult, nu ?

PPS: cine-şi mai aduce aminte de asta ?

Later edit : uite, ca să nu mai spună Cristina de mine că sunt rău, aş putea spune că poate pe viitor, Tady ar putea trece de la categoria melc ignorat la otobuzist. :cheers: