Comments (0)

By A.Faith, 4 - June - 2008 10:14

Şi lansează ideea care m-a pus pe gânduri câteva ore bune!

(…) It looks like the Linux distro makers didn’t notice how Windows XP is almost unchanged (but patched), yet all the office, internet and general use applications from Microsoft (Office) or from 3rd-party providers (everything else) are constantly having new releases that don’t require new releases of Windows, and don’t necessarily require new DLLs either (except for those tracking the latest .NET bullshit, for instance; as I am not aware of any newer MSVCRT and MFC DLLs in years). (…)

Chiar m-am gândit mult la asta, în special din perspectiva lansărilor rapide de distribuţii în ultima vreme. Nu sunt de multă vreme utilizator de Linux, pentru că un an şi jumătate nu înseamnă deloc mult. Veteran se poate numi vechii slackeri de prin ’98, care mâncau shell scripting pe pâine când noi restul bâşbâiam cu mausul prin ferestre. Şi totuşi, observ că lansările sunt mult mai dese.

În opinia mea, lumea Linux e la graniţa dintre două politici: una a stabilităţii şi alta a inovaţiei, ambele atât cu avantaje, cât şi dezavantaje. Stabilitatea asigură suportul pe termen lung şi siguranţa, dar se poate dovedi în multe cazuri tehnologie veche. O vorbă veche spune aşa: „dacă ceva merge, nu încerca să-l repari” (a mai spus-o şi Beranger de curând). Pe de altă parte, inovaţia aduce cu ea latest-technology, cu riscul de a te lăsa cu curu-n baltă când îţi e lumea mai dragă.

Cred că Microsoft (şi nu numai) ar trebui să facă un studiu cu privire la problema asta, deoarece XP-ul tinde să reziste mai mult decât preconiza Morcovosoft pe piaţă, chiar dacă i se va retrage suportul oficial în curând. De cugetat pe tema asta!

Comments (3)

By A.Faith, 23 - February - 2008 23:24

Zilele trecute vorbeam despre nostalgia care m-a apucat atunci când am rulat iar Windows XP. Deşi de data asta aveam de 8 ori mai mulţi rami la dispoziţie, 2 procesoare a căror putere însumată este de vreo 3 ori cât a celui de pe vechiul desktop, o placă video care singură ar avea o putere comparabilă cu întregul sistem de pe care rulam eu XP acum câţiva ani buni, tot nu m-a mulţumit privind din punctul de vedere al utilizării. Deh, sunt linuxist acum, nu mă mai mulţumesc cu puţin. Vreau să mă “murdăresc” pe mâini cu consola, să folosesc Joe, nu Notepad şi aşa mai departe. Oricum, a fost o experienţă plăcută, să utilizezi din nou sistemul de operare pe care ai pus prima dată mâna, cu care te-ai familiarizat şi cu care ai învăţat cu ce se mănâncă un calculator.

Şi totuşi, oare Windows XP este singura chestie din trecut care mă face să mă gândesc cum era “pe vremuri” ? Ei bine, nu! Azi am făcut curăţenie generală la mine în cameră casă şi am dat peste ceea ce nici nu mă aşteptam. Am dat peste “abecedar”, peste primele manifeste Linux pe care le-am citit. Pot spune că am făcut un pas în timp şi m-am întors la zilele în care mai puneam 10.000 de-o parte, ca să-mi cumpăr revistele “ălea cu cd”. Deh, e un fapt bine cunoscut că omul are nevoie întotdeauna de informaţii şi de ceva care să-l ţină ocupat.

Spre deosebire de colegii mei, eu într-a 7a de 100.000 lei cumpăram o MyComputer, nu 3-4 pachete de Pall Mall. Într-a 6a, nu era zi în care să nu pun de-o parte din banii de buzunar măcar 5.000 lei, că deh, ori pe 1 ori pe 15 tot trebuia să apară vreo revistă la chioşcul de ziare pe coperta căreia să scrie ceva care să-mi trezească interesul!

Parcă îmi e dor de serile în care mă suna unchiul meu (că n-aveam reţea pe-atunci), iar eu închideam. Brusc pierdeam orice interes pentru orice altceva şi în maxim 15 minute plecam în vizită să văd ce minunăţie mai adusese. Fie că era vreo componentă hardware nouă, vreun cd împrumutat de la colegii cu acces la internet (ehe… Cable Link era pe-atunci un vis frumos, iar dial-up-ul mărul discordiei; după ce a venit factura 5.000.000 într-o lună cine credeţi că mi-a mai lăsat mie modemul în calculator?) sau vreo revistă nouă, era ceva ce până atunci nu văzusem şi eram curios. Astfel am reuşit să pierd vremea într-a 7a, când am pupat un 6 de toată frumuseţea la teza la mate. Pfiu, ce scandal pe capu’ meu! Discuţii peste discuţii, reproşuri că toată ziua stau plecat. Toate până am câştigat un premiu de vreo 3.000.000 lei. Cum? Păi am pus în practică o schemă găsită într-o revistă (cumpărată pe ascuns) şi pusă în aplicare cu ajutorul … cui? ia ghiciţi exact, Ion, unchiul meu. Am câştigat premiul la un concurs organizat cu ocazia zilelor Craiovei. Şi ce bucurie pe capul meu! Mă bucuram, pentru că reuşeam şi eu în sfârşit să câştig nişte bani pentru care muncisem.

Ar fi multe de zis, dar pentru moment, mă opresc aici. Nu ştiu dacă e cea mai bună idee, dar puteţi considera această însemnare un teaser. Mai jos câteva fotografii: